A avea curaj nu inseamna doar a face pasi mari spre o femeie care iti place si
a-i spune: “Draga mea, te plac mult, hai sa bem o cafea”.
Nu, nu-i acesta curajul. El contine sensuri si semnificatii mult mai profunde, caci ascunde
acolo esenta sufletului nostru nemuritor, facut doar pentru a-l iubi pe
Dumnezeu. A avea curaj sa iubesti inseamna a recunoaste ca esti predestinat
sa-ti iubesti si dusmanul, in aceeasi masura in care iti iubesti si prietenul.
Sa recunosti ca dusmanul este o invetie a lumii, aparuta din educatie, din
copilarie, din traumele suferite de-a lungul vietii tale. Sa-ti invingi dusmanul
este o mare incercare a vietii, caci ea presupune curajul de a intelege ca-l
iubesti si pe el. Dusmanul este produsul acestei existente. Cand cineva iti pune
in pericol viata, cand o forta destructiva ameninta integritatea ta corporala,
psihica, sociala, cand esti nevoit sa aperi valoarea vietii tale inseamna ca ai
un dusman.
Azi, insa, ne castigam dusmani cu mult mai multa repeziciune, caci
tendinta noastra de a ne simti “cei mai si mai” face ca si atunci cand un alt om
ne spune un adevar despre noi, sa credem ca el este dusmanul nostru. Usurinta de
a ne face dusmani sesizeaza frica noastra de a iubi oamenii si pe noi insine, o
frica paralizanta, o rezistenta puternica in fata sentimentului iubirii. Cand
recunosti ca ai gresit, tu faci un pas curajos catre capacitatea ta de a te iubi
si a iubi. Cand inveti sa-ti diminuezi sentimentul propriei importante, ai facut
un pas curajos catre iubirea de oameni. Si cand iti poti ataca dusmanul, care-ti
pune in pericol viata, fara a-l uri, ci numai in scopul de a te salva, este o
ofensiva colosala impotriva spaimei tale de iubire. Iubirea nu cere sa fii
impasibil in fata celui ce-ti primejduieste viata, ci sa lupti fara ura pentru a
o salva pe a ta. Pentru ca puterea de a invinge nu apare din ura, ci din iubire.
Eroii pozitivi ai umanitatii ne arata ca la baza luptei se afla curajul si la
baza victoriei se afla iubirea pentru valori, pentru viata.
Cand ne inhibam sau ne negam sentimentul iubirii, noi ne aflam in fata unui
dusman. Paradoxul face sa credem ca iubim prea mult, dar tocmai acum, cand ni se
pare ca iubirea da in clocot, ascunzandu-ne, ucigandu-ne sentimentul iubirii,
noi fugim de el si transforma fiinta pe care o putem iubi intr-un mare dusman.
Procesul se desfasoara inconstient si este trait de fiecare om, cel putin o data
in viata. Atunci spunem: “Ah, cat de mult iubesc aceasta femeie/barbat, dar
trebuie sa-mi ascund sentimentele pentru ea/el fiindca va crede ca sunt slab
daca voi fi tandru si sunt prost, daca voi accepta sa iubesc fara a primi nimic
in schimb”. Nu-i asa ca v-ati intalnit cu acest rationament? Sau cu acela in
care v-ati refuzat sa traiti iubirea pentru ca sunteti casatoriti, fiindca aveti
o mama sau un tata pe care nu-l puteti parasi? Foarte multi isi reprima iubirea
intr-un mod mult mai ascuns, adica prin aparitia unei disfunctii sexuale sau
printr-o teama exagerata de casatorie. Aceste exemple ne arata limpede cat de
tematori suntem in fata iubirii.
Ne temem de acest sentiment la fel de mult pe
cat ni-l dorim si cu tot atata patima folosita in a-l cauta. Dar cautam si nu
cautam, vrem si nu vrem, ne dorim si ne temem. Aceasta pentru ca asezam iubirea
in tiparele noastre. Fiindca a iubi inseamna pentru noi a ramane impreuna, a
face copii impreuna, a face sex, a strange bani si a locui in aceeasi casa.
Iubirea este in toate acestea enumerate acum, dar si mai mult decat atat. Este
un “mult” marunt, dar esential: acela sa ne ingaduim sa ne bucuram de
sentimentul nostru cum ne bucuram, pur si simplu, pentru ca apare soarele in
fiecare zi. Noi suntem obisnuiti sa ne bucuram doar de raspunsul pe care
persoana iubita ni-l da la iubirea noastra si sa credem ca noi iubim. Raspunsul
acela este, totusi, ceva ce vine din exteriorul nostru si de aceea, cand pierdem
fiinta iubita, noi cadem bezmetici in tristete sfasietoare. Tristetea aceasta
este semnul ca n-am inteles, inca, ce este curajul de a iubi, ce este
sentimentul iubirii.
Ingaduiti-va sa va eliberati iubirea din stransoarea invataturilor primite in
viata. Dati-va voie sa simtiti. Atat. Sa va spuneti: “Da, iubesc aceasta
femeie/barbat” si sentimentul meu de iubire este suficient. Fara a face aceasta,
veti transforma fiinta iubita in dusmanul vostru si, ori de cate ori va va
refuza un favor, ori de cate ori veti astepta sa va intalniti si nu va veni la
intalnire, ori de cate ori va intarzia sa va sune, va veti simti frustrati si
veti fi din nou intr-o lupta apriga cu iubirea din voi. Cand veti avea
libertatea interioara de a iubi, pur si simplu, veti astepta faptele si
schimbarea vietii voastre de la voi insiva, nu de la celalalt. Frica de iubire
nu va mai da tarcoale si nu va mai taraste in prapastia neguroasa a
conditionarilor, caci simtind ca iubiti, veti intelege ca sunteti stapani pe
propriul vostru destin.
Si atunci devine important, nu atat sa fii iubit, in
sensul de a te simti sufocat. Va fi prea putin important daca fiinta iubita iti
va aduce in dar o haina de blana sau un ghiocel, o excursie la Paris sau un
simplu sarut, o mangaiere dragastoasa sau o masina luxoasa. Ca va fi una sau
alta, iubirea le va percepe la fel. Dar, ai nevoie de curaj, de curajul de a
accepta ca iubire este si atingerea, si colierul de aur. Si prezenta, si absenta
fiintei iubite. Si ghiocelul, si excursia de la Paris. Te poti lipsi, insa, de
cele exprimate prin lucruri si chiar si chiar de cele exprimate prin senzatiile
corporale, daca sentimentul iubirii este la tine in suflet.
Asta inseamna sa ai curajul de a merge dupa sentimentul tau si nu dupa felul in care el este
exprimat de fiinta iubita. Ea isi traieste propriul sentiment. Si, daca te
iubeste sau nu ramane o problema a ei, una pe care o va intalni in viata pana ce
va invata ca este un curaj sa nu suferi, sa nu te doara dragostea. Dragostea nu
doare cand iubesti, ci numai atunci cand ti-e frica sa iubesti.
Ei, acum veti spune:”Cine nu are curajul sa iubeasca”? Toata lumea iubeste si
toata lumea are un curaj nebun in dragoste. Dar nu, lucrurile nu stau chiar asa.
Frica noastra de iubire este mai mare decat toate fricile, iar curajul
razboinicului paleste subit in fata trairii unei iubiri. Frica noastra de iubire
de indeamna sa credem ca nu putem concepe si nici nu putem ingadui sufletului
nostru sa-si iubeasca dusmanul, asa cum spune Iisus. Frica de iubire ascunde
lipsa de curaj si, prin aceasta, incapacitatea de a iubi in sensul cel mai inalt
si cel mai stralucitor al iubirii.
Primit pe mail
Articolele si materialele de pe acest site pot fi preluate si publicate pe alte site-uri dar numai cu specificarea sursei si adaugarea unui link catre www.esoterism.ro
