esoterism.ro
site de esoterism, metafizica si astrologie

 
Metafizica
Astrologie
Articole diverse
Comunicari
Consultatii
Modalitati plata
Servicii online
Oracol Sabian
Linkuri
Despre mine
English version
Angels
Astrology
Dictionnary
Energetic Healing
Legends
Lost Civilizations
Magic
Metaphysics
Mysteries
Natural Therapies
Recommendations
Religion
Sabian Oracle
Science
Secret Societies
Spiritual Beings
Spiritual Paths
Traditions
UFO and Aliens


Osho despre viziunea tantrica si harta tantrica a constiintei

Osho despre viziunea tantrica si harta tantrica a constiintei


Tantra este libertate: libertate fata de toate constructele mintii, fata de toate jocurile mintii; libertate fata de toate structurile; libertate fata de celalalt. Tantra este un spatiu in care sa fii. Tantra este eliberare.


Tantra nu este religie in sensul obisnuit – religia este tot un joc al mintii; religia iti da un anumit tipar. Un crestin are un anumit tipar, la fel si hindusul, la fel si religia musulmana, iti da un anumit stil, o disciplina. Tantra da la o parte orice disciplina.


Cand nu exista nici o disciplina, cand nu este nici o ordine impusa, un tip complet diferit de ordine apare in tine. Ceea ce Lao Tzu numeste Tao, ceea ce Buddha numeste Dharma – asta apare in tine. Nu este nimic facut de tine; ti se intampla. Tantra pur si simplu creeaza spatiu pentru ca acest lucru sa se intample. Nici macar nu invita, nu asteapta; pur si simplu creeaza un spatiu. Și cand spatiul este pregatit, intregul curge in el.


Am auzit o poveste foarte frumoasa, una foarte veche.


Într-o provincie, nu mai plouase de foarte mult timp. Totul se uscase. În cele din urma, cetatenii s-au hotarat sa apeleze la vraciul care aducea ploaia. O solie a fost trimisa la el, in orasul indepartat in care locuia, cu rugamintea urgenta de a veni cat mai repede posibil si a aduce ploaia peste campurile lor parjolite.


Vraciul, un om intelept, a promis sa faca asta cu conditia sa-i fie pusa la dispozitie o casuta singuratica undeva la tara, unde sa se retraga in solitudine pentru trei zile. Nu era nevoie de mancare sau bautura, si el va vedea ce se poate face. Cererile lui au fost indeplinite.


În seara celei de-a treia zile o ploaie abundenta a cazut si plini de admiratie, o multime recunoscatoare a facut un pelerinaj la casa sa si au exclamat: ”Cum ai reusit? Spune-ne!”


”A fost foarte simplu”, a raspuns vraciul. ”Timp de trei zile tot ce am facut a fost sa ma pun in ordine. Pentru ca stiu ca odata ce eu sunt in ordine, atunci si lumea va fi in ordine si seceta trebuie sa lase loc ploii.”


Tantra spune: daca tu esti in ordine, atunci intreaga lume este in ordine pentru tine. Cand tu esti in armonie, atunci intreaga existenta este in armonie pentru tine. Cand tu esti in dezordine, atunci intreaga lume este in dezordine. Iar ordinea nu trebuie sa fie una falsa, nu trebuie sa fie una fortata. Cand fortezi o anumita ordine asupra ta, devii pur si simplu scindat; adanc in interior dezordinea continua.


Poti sa observi asta: daca esti o persoana furioasa, poti sa-ti fortezi furia, poti s-o reprimi adanc in inconstient, dar ea nu va disparea. Poate ca devii complet inconstient de ea, dar este acolo – si tu stii ca este acolo. Ea curge pe sub tine, este in subsolul intunecat al fiintei tale, dar este acolo. Deasupra ei poti sa stai zambind, dar stii ca poate erupe in orice moment. Iar zambetul tau nu poate fi foarte profund, si zambetul tau nu poate fi adevarat, si zambetul tau va fi doar un efort pe care il vei face impotriva ta.


Un om care forteaza o ordine din afara ramane in dezordine. Tantra spune ca exista un alt tip de ordine: nu impui tu nici o ordine, nu impui nici o disciplina; pur si simplu renunti la toate structurile, pur si simplu devii natural si spontan. Este cel mai mare pas pe care un om il poate face. Va fi nevoie de mult curaj pentru ca societatii nu ii va placea asta; societatea va fi total impotriva. Societatea vrea o anumita ordine. Daca urmezi societatea, societatea e fericita cu tine. Daca deviezi putin de la calea ei, pe ici pe colo, societatea e foarte furioasa. Și gloata e nebuna.


Tantra este rebeliune. Nu o numesc revolutionara pentru ca nu are nici un fel de politica in ea. Și nu o numesc revolutionara pentru ca nu are planuri de a schimba lumea: nu are nici un plan de a schimba statul sau societatea. Este rebela, este rebeliune individuala. Este individul care aluneca in afara structurilor societatii. Dar in momentul in care iesi din sclavie, ajungi sa simti un alt fel de existenta in jurul tau, pe care nu l-ai simtit niciodata pana atunci – ca si cum ai trait cu o banderola la ochi si brusc banderola s-a desfacut, ochii tai s-au deschis si poti vedea o lume complet diferita.


Aceasta banderola este ceea ce numesti mintea ta; gandirea ta, prejudecatile tale, cunoasterea ta, scripturile tale – toate formeaza stratul dens al unei banderole. Ele te tin orb, ele te tin amortit, ele te tin lipsit de viata. Tantra vrea ca tu sa fii viu – la fel de viu ca copacii, la fel de viu ca raurile, la fel de viu ca soarele si luna. Acesta este dreptul tau din nastere. Nu castigi nimic pierzandu-l; pierzi totul. Și daca totul va fi pierdut castigandu-l, nimic nu e pierdut. Chiar si un singur moment de libertate completa este suficient pentru a te satisface. Și o viata lunga de o suta de ani, inlantuit ca un sclav, este lipsita de sens.


A fi in lumea Tantrei necesita curaj: este o aventura. Pana acum, doar cativa oameni au fost capabili sa mearga pe aceasta cale. Dar viitorul este foarte promitator. Tantra va deveni din ce in ce mai importanta. Omul intelege tot mai mult ce este sclavia. Și omul intelege de asemenea ca nici o revolutie politica nu s-a dovedit a fi revolutionara.


Toate revolutiile politice se transforma in cele din urma in anti-revolutii. Odata ce sunt la putere, oamenii devin anti-revolutionari. Puterea ESTE anti-revolutionara. Exista deci un mecanism incorporat in putere. Da-i oricui puterea si el devine anti-revolutionar. Puterea creeaza propria sa lume. Asa ca pana acum au fost multe revolutii in lume si toate au esuat, au esuat complet – nici o revolutie nu a ajutat. Acum omul devine constient de asta.


Tantra ofera o perspectiva diferita. Nu este revolutionara, este rebela. Rebeliunea inseamna individul. Poti fi rebel singur, nu trebuie sa organizezi un partid pentru asta. Poti fi rebel singur, pe cont propriu. Nu este o lupta impotriva societatii, tine minte, inseamna doar a trece dincolo de societate. Nu este anti-sociala, este asociala; nu are nimic de-a face cu societatea. Nu este impotriva sclaviei, este pentru libertate – libertatea de fi.


Priveste doar, la viata ta. Esti un om liber? Nu esti: sunt o mie si una de constrangeri in jurul tau. Poate ca nu te uiti la ele – este foarte jenant, poate ca nu le recunosti – doare, dar asta nu schimba situatia: esti un sclav. Pentru a patrunde in dimensiunea Tantrei va trebui sa-ti recunosti sclavia. Este adanc inradacinata. Trebuie renuntat la ea. Și a fi constient de ea te ajuta sa renunti la ea.


Nu mai fi pacifist cu tine, nu te mai consola, nu mai spune ”Totul e in regula”. Nu este; nimic nu e in regula, toata viata ta e pur si simplu un cosmar. Uita-te la ea! Nu e poezie si nu e cantec si nu e dans si nu e iubire si nu e rugaciune. Nu este celebrare. Bucurie? – e doar un cuvant in dictionar. Fericire? – da, ai auzit de ea, dar nu ai cunoscut nimic despre ea. Dumnezeu? – in temple, in biserici. Da, oamenii vorbesc despre El: cei care vorbesc, nu stiu. Cei care aud, nu stiu. Tot ce este frumos pare sa fie fara sens; si tot ce este fara sens pare sa fie foarte, foarte important.
Un om continua sa acumuleze bani si crede ca face ceva foarte semnificativ. Stupiditatea umana este infinita. Fii atent la ea. Îti va distruge intreaga viata. A distrus vietile a milioane de oameni de-a lungul timpului.


Ia-ti in stapanire constienta – aceasta este singura posibilitate de a iesi din prostie.







Click for Targu Mures, Romania Forecast

Google


Articolele si materialele de pe acest site pot fi preluate si publicate pe alte site-uri dar numai cu specificarea sursei si adaugarea unui link catre www.esoterism.ro
 

  Acasa | Metafizica | Astrologie | Consultatii cu PLATA | Servicii | Plata | Diverse | Comunicari | Linkuri | Despre mine 

www.top1.ro
 
De ce fac din tantar armasar




esoterism.ro
site de esoterism, metafizica si astrologie

 
Metafizica
Astrologie
Articole diverse
Comunicari
Consultatii
Modalitati plata
Servicii online
Oracol Sabian
Linkuri
Despre mine
English version
Angels
Astrology
Dictionnary
Energetic Healing
Legends
Lost Civilizations
Magic
Metaphysics
Mysteries
Natural Therapies
Recommendations
Religion
Sabian Oracle
Science
Secret Societies
Spiritual Beings
Spiritual Paths
Traditions
UFO and Aliens


De ce fac din tantar armasar

OSHO : De ce fac din tantar armasar




Pentru ca Eul nu se simte bine, in largul lui, cu tantarul, el vrea armasarul.



Oamenii creaza intotdeauna probleme mari din nimic.


Toate problemele sunt imaginare – le creezi pentru ca, fara probleme, te simti gol pe dinauntru.
Fara probleme nu ai ce sa faci, nu ai cu ce sa te lupti, nu ai unde sa te duci.


Oamenii se duc de la un guru la altul, de la un maestru la altul, de la un psihanalist la altul, de la o terapie de grup la alta, pentru ca daca nu se duc se simt goi si, dintr-o data, simt ca viata nu are sens.


Creaza probleme ca sa poata sa simta ca viata e o mare lucrare si ca ei trebuie sa munceasca din greu, sa se zbata.
Eul poate sa existe numai atunci cand se zbate, ia aminte – numai atunci cand se lupta.


Si cu cat e mai mare problema, cu cat e mai mare provocarea, cu atat mai mult creste Eul.
Nu iti crea necazuri inutile. Esti un mare creator de probleme – e suficient sa intelegi asta si, dintr-o data, problemele dispar.


Esti construit perfect; te-ai nascut perfect; perfectiunea este natura ta cea mai intima. Trebuie doar sa o traiesti.
Hotaraste-te si traieste-o.


Daca nu te-ai saturat inca de joc, poti sa continui, dar nu intreba de ce. Stii. De ce-ul e simplu. Eul nu poate exista in pustietate, ii trebuie ceva cu care sa se lupte.


Eul exista numai in conflict – Eul nu e o entitate, este o tensiune.
Daca intelegi acest lucru, insasi intelegerea face ca armasarii sa redevina tantari, iar apoi dispar si tantarii.
Dintr-o data se face pustiu.


Asta inseamna iluminare – intelegerea profunda a faptului ca nu exista probleme.
Si atunci, fara nici o problema de rezolvat, ce faci?


Incepi imediat sa TRAIESTI.


Incepe sa traiesti din acest moment si vei vedea ca pe masura ce traiesti mai mult, problemele se imputineaze.
Pentru ca acum pustiul din tine infloreste si traieste.


Cand nu traiesti, aceeasi energie devine stearpa. Aceeasi energie care ar fi devenit o floare, este blocata. Si, nelasata sa infloreasca, devine un spin in inima. Este aceeasi energie.


Daca oamenii ar dansa putin mai mult, ar canta putin mai mult, ar fi putin mai nebuni, energia lor ar curge mai mult si, incetul cu incetul, problemele lor ar disparea.


De aceea insist atat de mult asupra dansului; lasa intreaga ta energie sa devina dans si atunci, dintr-o data, vei vedea ca nu mai ai cap – energia blocata in cap se misca in toate directiile, creand modele, imagini, miscari frumoase.
Iar cand dansezi, vine o clipa cand corpul tau nu mai e un lucru rigid, devine flexibil, curgator.


Cand dansezi, vine o clipa cand granita fiintei tale nu mai este atat de clara; te topesti si te contopesti cu Cosmosul.
Traieste, danseaza, mananca, dormi, fa lucrurile cat mai total cu putinta.


Si tine minte: ori de cate ori te surprinzi creand o problema, iesi din ea imediat.”


OSHO




Click for Targu Mures, Romania Forecast

Google


Articolele si materialele de pe acest site pot fi preluate si publicate pe alte site-uri dar numai cu specificarea sursei si adaugarea unui link catre www.esoterism.ro
 

  Acasa | Metafizica | Astrologie | Consultatii cu PLATA | Servicii | Plata | Diverse | Comunicari | Linkuri | Despre mine 

www.top1.ro
 
EUL - FALSUL CENTRU




esoterism.ro
site de esoterism, metafizica si astrologie

 
Metafizica
Astrologie
Articole diverse
Comunicari
Consultatii
Modalitati plata
Servicii online
Oracol Sabian
Linkuri
Despre mine
English version
Angels
Astrology
Dictionnary
Energetic Healing
Legends
Lost Civilizations
Magic
Metaphysics
Mysteries
Natural Therapies
Recommendations
Religion
Sabian Oracle
Science
Secret Societies
Spiritual Beings
Spiritual Paths
Traditions
UFO and Aliens


EUL - FALSUL CENTRU

EUL - FALSUL CENTRU





In primul rind trebuie inteles ce este eul.


de Osho



Un copil se naste. El vine pe lume nefiind constient de el insasi. Iar cind
un copil se naste primul lucru de care este constient nu este persoana sa:
in primul rind el devine constient de celalalt. Este natural, pentru ca
ochii sai se deschid spre exterior, miinile sale ating pe ceilalti, urechile
sale asculta pe ceilalti, limba simte gusturile iar nasul mirosurile externe
Toate aceste simturi sunt deschise spre exterior. A se naste inseamna asta.
Nasterea inseamna a veni pe aceasta lume: lumea lucrurilor care stau afara.
De aceea, cind se naste un copil, el se naste pe aceasta lume. Deschide
ochii, vede pe ceilalti. Ceilalti semnifica tu-ul. El din primul moment
devine constient de mama sa. Dupa aceea devine constient de corpul sau. Si
acesta este “celalalt”, si acesta apartine lumii exterioare. Ii este foame
si simte corpul sau; nevoia sa este satisfacuta, iar el uita mai apoi de
corp. Asa creste un copil.


Mai intii devine constient de celalalt, iar mai apoi incet incet in contrast
cu celalalt devine constient de el insusi.


O astfel de constientizare este o constientizare reflectata. El nu este
constient de cine este sau de ceea ce este. Este foarte simplu constient de
mama sa si de ceea ce ea crede despre el. Daca suride, daca ii face
complimente, daca ii spune: ”Cit esti e frumos”, daca il imbratiseaza daca-l
saruta, copilul este satisfacut de el insusi. In acest fel s-a nascut eul.
Prin complimente, dragoste, tratari, el se simte bine, se simte apreciat,
simte ca este important. Se naste un centru. Dar acest centru este un centru
reflectat. Nu este adevarata lui fiinta. El nu stie cine este; stie numai ce
ceilalti cred despre el .


Acesta este eul: reflectarea a ceea ce cred altii. Daca nimeni nu crede ca
el este util, important, daca nimeni nu-i face complimente, daca nimeni nu-i
suride, si in acest caz se naste un eu: un eu bolnav, trist, refuzat,
asemanator unei rani; un eu care se simte inferior, nedemn. Si acesta este
eu. Si acest eu este o reflectare. In primul rind vine constientizata
prezenta mamei, iar la inceput ea reprezinta lumea intreaga. Mai apoi mamei
i se adauga si ceilalti, iar lumea incepa sa creasca. Iar cu cit lumea
incepe sa creasca, cu atit mai mult eul incepe sa devina mai complex, pentru
ca se reflecta opinile mai multor persoane.


Eul este un fenomen de acumulare, un produs al vietii traita cu ceilalti.
Daca un copil traieste complet singur, nu are cum sa se dezvolte in el un eu
Dar asta nu ajuta cu nimic. Va ramine ca un animal. Asta nu inseamna ca va
ajunge sa-si cunoasca adevarata fiinta, in nici un caz!
Realul poate fi cunoscut numai prin fals, deci eul este necesar. Trebuie sa
treci prin asta. Este o disciplina. Realul poate fi cunoscut numai prin
iluzie.


Nu puteti cunoaste adevarul in mod direct. Mai intii trebuie sa cunosteti
ceea ce nu este adevarat. Mai intii trebuie sa va confruntati cu cu falsul,
va va ajuta sa cunosteti adevarul.


Daca cunosteti falsul in acest caz adevarul va rasari in voi.


Eul este o necesitate; este o necesitate sociala; este o consecinta a
societatii. Societatea este tot ceea ce va inconjoara: nu sunteti voi ci
ceea ce se gaseste in jurul vostru.


Tot exceptind voi este societatea. Iar toti reflecta. Vei merge la scoala
iar profesorul, invatatoarea va reflecta ceea ce esti, cine esti. Vei deveni
prietenul altor copii, iar copii vor reflecta ceea ce esti. Incet incet
fiecare va adauga ceva la eul tau, incercind sa-l modifice, asa incit tu sa
nu devii o problema pentru societate. Ceilalti nu se preocupa de tine.
Unicul lor interes este societatea. Societatea se preocupa de ea insasi, si
asa trebuie sa fie. Pe ei nu-i intereseaza ca tu vei deveni un cunoscator de
sine. Pe ei ii intereseaza a tu sa devii o parte eficienta a societatii:
trebuie sa te adaptezi schemei.


Deci incearca sa-ti dea un eu compatibil cu societatea. Daca esti imoral,
intr-un fel sau altul, vei fi intotdeauna un neadaptat.


Iata de ce bagam criminalii la inchisoare: nu pentru ca ar fi facut ceva
gresit; nu pentru ca inchisoarea ii va ajuta sa devina mai buni, ci pur si
simplu pentru ca nu sunt compatibili. Sunt o sursa de probleme. Au un eu
particular, pe care societatea nu-l accepta. Daca societatea i-ar accepta,
totul ar fi perfect.


Un om omoara pe cineva: este un asasin. Iar acelasi om in timp de razboi
omoara mii de persoane, si devine un mare erou. Societatea nu este deranjata
de un delict cu conditia ca acesta sa fie facut in interesul societatii: in
acest caz este acceptat din plin.


Societatea nu se preocupa de moralitate. Moralitatea presupune ca tu trebuie
sa adapatezi la societate. Daca societaea este in razboi morala nu se
schimba. Daca societatea este in timp de pace, exista o morala diferita.
Morala este politica sociala. Este diplomatie. Si fiecare copil trebuie sa
fie crescut si educat intr-o asemenea maniera asa incit, sa se integreze in
schemele societatii: asta este totul, caci pe societate o intereseaza sa
aiba componenti eficienti. Pe societate n-o intereseaza sa ajungi sa te
cunosti pe tine insasi. Societatea creaza un eu, pentru ca eul poate fi
controlat si manipulat .


Sinele nu va putea fi niciodata controlat si manipulat. Nimeni nu a auzit
vreodata de un sine manipulat: nu este posibil. Iar copilul are nevoie de un
centru; copilul este total inconstient de centrul sau. Societatea ii da un
centru, iar copilul se convinge incet incet ca acela este centru sau
adevarat: eul care il da societatea.


Un copil se intoarce acasa: daca rezultatul la invatatura arata ca este
primul in clasa toata familia este fericita. Il imbratisati si-l pupati, il
luati in circa, il faceti sa danseze, si-i spuneti : ”Fiule bun! Suntem
mindri e tine”. In acest fel ii dati un eu, un eu subtil. Iar daca copilul
se intoarce acasa deziluzionat, infrint, fiindca n-a reusit, sau a fost pus
in ultima banca, atunci nimeni nu-i face complimente, iar el se simte
refuzat...data viitoare se va stradui mai mult, pentru ca centrul sau a fost
dezechilibrat. Eul este in continua agitatie, cauta in continuu sa se
alimenteze, in cautarea cuiva care sa-l laude. De asta cautati in continuu
atentie.


Am auzit o povestire: Mulla Nasrudin si sotia sa ieseau de la un cocktail
party, iar Mulla spusee: ”Draga mea, nimeni nu ti-a spus ca esti frumoasa,
ca esti interesanta, ca esti deosebita? ”Sotia sa se simti ca-n cer, era
foarte fericita. Raspunse: ”Ma intreb cum de nimeni nu mi-a spus-o pina
acum”. Nasrudin replica : ”Si deci ce te face sa crezi…?” Tu iei ideea de la
altii de cine esti. Nu este o experienta directa. Sunt ceilalti cei care-ti
dau ideea de cine esti.


Ei dau forma centrului tau. Acest centru este fals, pentru ca tu porti in
tine insati centrul tau adevarat. Nimeni n-are cum sa se bage, nu-l priveste
Nimeni altcineva nu-i poate da o forma…vii pe lume cu acel centru.Te-ai
nascut cu el. Deci tu ai doua centre. Un centru care ti la dat existenta
insasi: acela este sinele. Iar celalalt este creat de societate:acesta este
eul. Este un lucru fals…si este in tine o mare confuzie.


Prin asta societatea te controleaza: trebuie sa te comporti in un anume fel pentru ca numai in acest fel societatea te apreciaza. Trebuie sa mergi intr-un anumit fel; trebuie sa rizi intr-un anumit fel; trebuie sa ai un anumit
comportament, o morala, un cod de bune maniere. Numai asa societatea te va
aprecia, iar daca asta nu se va intimla, eul tau va fi in dezechilibru. Iar
cind eul este in dezechilibru, tu mai stii pe ce lume te afli nu mai stii
cine esti. Ceilalti ti-au dat ideea asta. Acea idee este insasi eul.
Incercati sa intelegeti cit mai in profunzime posibil, penru ca asta este un
lucru care se arunca cit mai incolo de noi. Iar daca nu o aruncati nu veti
ajunge la cunoasterea sinelui…pentru ca voi toti sunteti dependenti de
centru: nu puteti sa va miscati, si drept consecinta nu sunteti in stare sa
va uitati in directia sinelui.


Aduceti-va aminte: va fi o perioada de tranzitie, un interval de timp, pe
durata caruia eul va fi facut bucati; voi nu veti stii cine sunteti si undfe
sunteti iar toate granitele vor disparea. Vei fi confuzi si va veti simti in
haos.In cest haos, va va frica ve-ti pierde eul vostru, dar asa trebuie sa
fie..Trebuie sa treceti prin tot acest haos pentru a ajunge sa atingeti eul
vostru. Daca aveti curaj aceasta perioada va fi scurta.
Insa daca va este frica si va ve-ti intoarce din nou la eu, incepind din nou
sa-l organizati, atunci va trebui sa treaca foarte mult timp, poate chiar
vieti intregi.


Odata un copil se duse sa viziteze pe bunicii sai; avea numai patru ani.
Seara cind bunica il puse in pat deodata incepu sa tipe, sa plinga: ”vreau
sa ma intorc acasa mi-e frica de intuneric.”


Bunica atunci ii spuse: ”stiu foarte bine ca si acasa dormi pe intuneric, nu
am vazut niciodata lumina aprinsa, de ce acum i-ti este frica”.


Copilul raspunse: ”este adevarat, dar ala este intunericul meu; insa
intunericul asta de aici nu-l cunosc” Pina si de obscuritate se gindeste:
”asta este a mea” Afara … un intuneric necunoscut. Cu eul senzatia este
asta: ”acesta este intunericul meu .“


Poate sa fie dificil; poate sa creeze multe suferinte dar oricum oamenii se
gindesc: este al meu. Ceva care sa-ti apartina; ceva de care sa te agati;
ceva sub picioare… sa nu te simti in aer fara nici un sprijin. Poti sa fii
chiar si nefericit dar macar existi. Pina si sensul de suferind i-ti sensul
de “eu sunt”. Daca te indepartezi ti-e frica; incepe sa-ti fie frica de
intunericul necunoscut si haosul…pentru ca societatea a reusit sa faca
lumina numai intr-o parte a fintei tale.


Este ca si cum ai intra intr-o padure: faci un pic de curatenie, eliberezi
un pic de spatiu,il inchizi, construiesti o cabana, o gradina, un cimp … si
esti satisfacut. In afara a cabanei si a padurii locul este periculos. Aici
totul este in ordine: ai planificat totul. S-a intimplat acelasi lucru.
Societatea a facut un pic de ordine in constiinta vostra. A curatat numai o
mica parte si a inchis-o. Iar acolo totul este in ordine. Asta este ceea ce
fac toate universitatile voastre toate. Toata cultura si toate conditiile,
deservesc numai curatirii acestei parti mici a fiintei voastre in asa fel sa
va faca sa va simtiti acasa. Dar totusi va este frica.In afara locusorului
vostru va este frica.


Voi existati in afara acestui loc exact cum existati
in interiorul sau, iar mintea vostra constienta e doar o parte, o zecime din
toata fiinta vostra. Celelalte noua zecimi sunt in asteptare, in intuneric,
iar in aceste noua zecimi este ascuns pe undeva, centrul vostru adevarat.
Este necesar sa riscati… sa fiti curajosi. Trebuie sa faceti un pas in
necunoscut. Pentru o clipa toate granitele vor disparea. Pentru o clipa
aveti inaltimile. Pentru o clipa, ve-ti fi speriati si socati, ca dupa un
cutremur.


Dar daca suntei curajosi si nu va intoarceti inapoi, daca nu va intoarceti
din nou la eul vostru si continuati sa mergeti inainte…in interiorul vostru
este un centru care-l aveti de vieti intregi. Acela este sufletul vostru,
eul vostru.


Cind va apropiati, totul se va schimba, totul se reorganizeaza din nou. Dar
de data asta aceasta organizare nu va fi manopera societatii. Totul va
deveni un tot organic si armonios, nu un haos: se va naste o noua ordine.
Dar aceasta nu mai este ordinea impusa de societate: este ordinea insasi a
existentei:ceea ce Buddha o numeste Dhamma; Lao Tzu Tao; Eraclito, Logos. Nu
este facuta de om:este ordinea insasi a existentei.


Iata cum din nou, deodata, totul va fi frumos; mai bine zis pentru prima
oara, este intradevar frumos, penru ca lucrurile facute de oameni nu pot fi
frumoase. In cel mai fericit caz se poate ascunde uriciunea, dar nimic mai
mult. Se poate incerca de a le face sa fie atragatoare, dar nu vor putea fi
niciodata frumoase.


Diferenta este aceasi care exista exista intr-o floare adevarata si una din
hirtie sau plastic. Eul este o floare de plastic, moarta. Pare o floare dar
nu este. De fapt nu se poate chema floare. Chiar si dintr-un punct de vedere
lingvistic este gresit, pentru ca o floare este ceva ce infloreste, pe cind
acest obiect din plastic este doar un obiect din plastic nu are cum sa
infloresca. Este mort in el nu este nici un fel de viata.


Tu ai in interiorul tau un centru in floare. De asta toti hindusii il chiama
Floare de Lotus, pentru ca este ceva ce infloreste .


Il chiama lotusul cu o mie de petale.”O mie”, inseamna “Infinite petale”. Si
continua sa infloreasca, nu se opreste niciodata, nu moare niciodata.
Voi va multumiti insa cu un eu din plastic.


Sunt multe motivele pentru care va multumiti. Cu un lucru mort sunt multe
avantaje. Primul este ca un lucru mort nu moare niciodata. Nu poate…nu a
fost niciodata in viata. Deci puteti sa cumparati flori de plastic; dintr-un
anumit punct de vedere este bine: dureaza mult …nu sunt eterne dar dureaza
mult.


Floarea adevarata, care rasare in gradina, este eterna, dar nu dureaza mult.
Iar ceea ce este etern are un anume mod de a fi. Iar asta este strada pe
care o urmeaza tot ceea ce este etern:a se naste si a muri in continuu. Prin
moarte ne recreem , intinerim din nou.


Noua ni se pare ca floarea adevarata este moarta…nu moare niciodata, i-si
schimba numai corpul, iar in acest fel este intotdeauna prospata.
Lasa corpul vechi si intra in ala nou. In floreste in alta parte … continua
sa infloresca.


Dar noi nu suntem in stare sa ne dam seama de aceasta continuitate pentru ca
este invizibila:vedem numai o floare iar pe urma alta floare…nu vedem
niciodata continuitatea.


Este aceasi floare care a imbobocit ieri.
Este acelasi soare numai cu o imbracaminte diferita.


Eul are o calitate a sa: este mort, este ceva de plastic. Este foarte simplu
sa-l dobindesti, pentru ca sunt ceilalti cei care ti-l dau. Nu trebuie sa-l
cauti, nu este nevoie de nici o cautare. Iata de ce numai daca deveniti un
cautator in necunoscut, veti putea fi un individ, altfel nu vei fi niciodata



Tu esti numai parte din multime.Tu insuti esti o multime.
Daca nu ai un centru adevarat, cum poti fi un individ?


Eul nu este al individului. Este un fenomen social, apartine societatii, nu
este al tau.
I-ti va da insa o functie in societate, te integreaza intr-o societate. Iara
daca te multumesti cu asta, vei pierde orice ocazie in care poti sa-si
gasesti sinele. Din cauza asta esti asa de nefericit. Cu o viata artificiala
cum poti sa fii fericit ?


Cu o viata falsa cum poti sa traiesti in extaz si in desavirsire? Si iata ca
acest eu creaza multe suferinte, milioane de suferinte.


Tu nu poti sa-l vezi, pentru ca este exact intunericul tau iar tu te
identifici cu el. Nu ai observat niciodata ca toate tipurile de nefericire
patrund in tine prin eu ? Nu te poate face fericit, numai nefericit. Eul
este infernul. De fiecare data cind suferi, incearca sa observi, sa
analizezi…si vei descoperi, ca eul, in vreun fel, este cauza la toate.
Inafara de asta el descopera noi metode de suferinta.


Intr-o zi ma aflam la casa lui Mulla Nasrudin, iar nevasta lui spunea
lucruri teribile despre el cu ura, viclenie, agresivitate, era pe punctul sa
explodeze intr-o violenta. Mulla statea jos in liniste, si asculta. Deodata
sotia lui se indrepta spre el si-i spuse:”Si cu asta, rizi in continuare,
nu-i asa ?” Mulla raspunse: ”Dar nici macar n-am deschis gura. ”Stiu “,
raspunse nevasta, ”dar asculti intr-un mod foarte agresiv.”


Esti un egoist ca toti ceilalti. Unele probleme sunt grosolane, superficiale
si nu prezinta prea multe dificultati..Altele sunt de fapt subtile,
profunde, si astea sunt adevaratele probleme.


Eul lupta in continuu cu ceilalti, pentru ca nu are nici o confindenta cu el
insusi; n-are cum sa aiba, este ceva fals. Cind nu ai nimic in mina dar
crezi ca ai ceva atunci apare problema. Daca cineva spune: ”Nu este nimic”,
va incepe imediat lupta, pentru ca si tu stii ca nu este nimic…celalalt te
face constient de ceea ce este evident.


Eul este fals iar asta o stii si tu. Cum ai putea sa nu stii ? Este
imposibil. O fiinta constienta, cum poate sa nu stie ca eul sau este fals ?
Ceilalti ii spun ca nu este nimic, iar de fiecare data cind ceilalti spun ca
nu este nimic te ranesc pentru ca spun adevarul, iar nimic nu loveste mai
bine ca adevarul.


Trebuie sa te aperi. Daca nu o faci, daca nu stai pe pozitie de aparare, ce
se va intimpla cu tine? Te vei pierde. Identitatea ta se va rupe. De asta
trebuie sa lupti si sa te aperi: de aici se naste conflictul.
Cine este centrat in sine, nu este niciodata in conflict. Pot sa fie
ceilalti cei care se lupta cu el, dar el nu va fi in conflict cu nimeni.
Odata, pe cind un maestru Zen mergea pe strada, un om se indrepta spre el
si-l lovi dur. Maestrul cazu, iar mai apoi se ridica, si i-si relua mersul
in aceasi directie fara macar sa se uite inapoi. Un discipol care era cu
maestrul ramase surprins si intreba: ”Cine este acel om ? Ce vrea sa insemne
asta ? Nimeni nu doreste sa ucida o fiinta precum esti tu; iar tu nici macar
nu te-ai uitat la el. Cine este si de ce a facut asta ? “.Maestrul raspunse:
“este problema lui, nu a mea“


Te poti bate cu un iluminat, dar problema este a ta nu a lui. Iar daca tu
ramii ranit in acea lupta, si asta va fi o problema a ta nu a lui.
Iluminatul nu poate sa te loveasca. Este ca si cum ai lovi un zid: poti sa
te ranesti, dar nu este zidul cel care te loveste.


Eul este intr-o continua cautare de probleme. De ce ? Pentru ca nimeni nu
i-ti da atentie eul tau incepe sa se simta flamind. Traieste din atentia
celorlalti. De asta, chiar daca cineva lupta si este in conflinct cu tine,
asta i-ti da satisfactie: cel putin ti-a dat atentie. Daca cineva te iubeste
totul este bine, dar daca nimeni nu te iubeste, te multumesti si cu ura. Cel
putin i-ti da atentie. Dar daca aceasta atentie nu exista, daca nimeni nu
credi ca esti important, ca esti cineva cum vei hrani eul ?


Este necesara atentia celorlalti…iar tu incerci sa o atragi in mii de
feluri: te imbraci intr-un anumit fel, incerci sa te faci frumos, sa te
comporti in mod educat, incerci sa schimbi. Cind i-ti dai seama ca o
situatie este de un anumit fel, te adaptezi imediat, in asa fel ca lumea
sa-ti dea atentie.


Aceasta este adevarata cersire. Un adevarat cersator este acela care cauta
si cere atentie. Iar un adevarat imparat este acela care traieste din el
insusi, care are un centru propriu si nu depinde de nimeni altcineva.
Buddha sta jos sub copacul bodhi-ului …daca lumea ar disparea deodata, ar fi
vreo diferenta pentru el ? Nu, in nici un caz. Daca lumea intreaga ar
disparea, nu ar fi nici o diferenta, pentru ca el si-a gasit propriul centru



Tu insa, daca femeia ta scapa, da divort, se duce cu altul, te distrugi,
ramii complet socat:ea, i-ti dadea atentie, se dedica tie, te iubea, i-ti
statea intotdeauna alaturi, te facea sa te simti cineva.


Acum insa tot imperiul tau l-ai pierdut, esti pur si simplu distrus..Incepi
sa te gindesti la sinucidere. Dar de ce ? De ce, daca femeie te lasa, ar
trebui sa te sinucizi? De ce daca barbatul te lasa, ar trebui sa te sinucizi
? Pentru ca nu ai nici un centru care sa fie intradevar al tau. Era sotul
sau sotia cei care ti-l dadeau.


Acesta este modul in care lumea traieste. Acesta este in care se devine
dependenti de ceilalti. Este o adevarata sclavie, si este foarte profunda.
Eul trebuie sa fie sclav. Depinde de ceilalti. Numai o persoana fara eu este
pentru prima data un maestru, nemaifiind un sclav. Incearca sa intelegi.
Incepe sa cauti eul: nu in ceilalti, pentru ca nu te priveste, ci in tine
insuti. De fiecare dat cind te simti nefericit, meschin, inchide imediat
ochii: incearca sa descoperi care este originea acestei nefericiri, si vei
descoperi de fiecare data ca falsul tau centru a intrat in conflict cu
cineva. Te astepti la ceva…si nu se intimpla nimic.


Te astepti la ceva …si se
intimpla exact invers: eul tau ramine socat surprins, cazi intr-o stare de
neagra suparare. Limiteaza-te a-l observa:cind te simti nefericit incearca
sa vezi motivul. Cauzele nu sunt din afara ta. Motivul fundamental este in
interiorul tau, dar tu te uiti de fiecare dat in afara ta, te intrebi de
fiecare data: cine ma face asa de nefericit ? Cine provoaca in mine aceasta
ura, aceasta neliniste ? Daca te uiti inafara, n-o sa descoperi Niciodata.
Limiteaza-te la a inchide ochii si la a te uita in interiorul tau.
Izvorul oricarei mizerii, uri, nelinisti, este ascunsa in interiorul tau:
este eul tau. Iar daca gasesti sursa, va simplu sa o depasesti. Daca vei
reusi sa vezi ca eul tau este cauza oricarei suferinte, vei prefera sa-l
abandonezi, pentru ca nimeni nu poate sa-si duca cauza propriei suferinte,
din moment ce a gasit-o si a identificat-o.


Si adu-ti aminte ca nu trebuie sa lasi sa cada eul. Nu poti s-o faci. Daca
incerci, vei ajunge sa ai un eu mai rafinat care va spune: “Am devenit umil”
Nu incerca sa fii umil. Din nou va fi o masca a eului, iar eul din nou nu
va fi mort. Nu incerca sa fii umil. Nimeni nu poate sa faca tot posibilul sa
fie mai umil: si nimeni nu poate sa devina umil cu forta. Cind eul nu mai
este in tine se naste umilinta. Nu este o creatie: este umbra centrului
vostru cel adevarat. Un om intradevar umil, nu este nici umil nici egoist.
Este foarte simplu unic. Nici macar nu este constient ca este umil.


Daca sunteti constienti ca sunteti umil eul exista in continuare. Uitati-va la
persoanele umile…sunt milioane care cred ca sunt umile. Se inchina foarte
profund, dar observatii: sunt cei mai egoisti dintre toti. Acum se hranesc
din izvorul umilitatii. Spun: ”Sunt umil”, iar mai apoi se uita la tine si
asteapta ca tu sa aprobi. ”Cit esti de umil” ar vrea sa auda. ”Esti
intradevar umil, cel mai umil din lume; nimeni nu este asa de umil ca tine”.


Iar mai apoi observa surisul de pe buzele lor.
Ce este eul ? Eul este o ierarhie care se bazeaza pe ideea ca: “nimeni nu
este ca mine”, si care se poate alimenta foarte bine cu umilinta.”Nimeni nu
este ca mine, sunt cel mai umil dintre toti oamenii.”


Odata, se intimpla ca, ca un fachir, un cersator, se rugau intr-o moschee,
dimineata la prima ora pe cind era inca intuneric. Era o sarbatoare
religioasa pentru musulmani, iar el se ruga spunind: ”Nu sunt nimeni, sunt
cel mai sarac dintre cei mai saraci, cel mai pacatos dintre cei mai pacatosi
”Deodata, o alta persoana incepuse sa se roage. Era imparatul acelei tari,
care nu si-a dat seama ca se ruga si altcineva, era inca intuneric, si el
incepu sa spuna: ”Nu sunt nimeni, nu sunt nimic. Sunt pur si simplu un vid,
un cersator care bate la usa ta”. Iar cind i-si dadu seama ca mai era cineva
care spunea acelasi lucru spuse:”Inceteaza! Cine incearca sa ma intreaca ?
Cine este ? Cum poti sa spui in fata imparatului tau ca nu esti nimeni, in
acelasi timp ce si el spune acelasi lucru ?”


Iata cum functioneaza eul. Este asa de subtil si de istet, ca trebuie sa fii
foarte, foarte atent: numai asa se poate vedea. Nu incerca sa fii umil,
incearca sa intelegi ca toata nefericirea si nelinistea ta nasc din eu.
Observa pur si simplu! Nu este nevoie sa-l lasi sa cada, nu se poate. Cine
va reusi ? In acel moment, cel care-l va lasa sa cada, va deveni un nou eu,
pentru ca eul se intoarce intotdeauna. Orice ai face, limiteaza-te a sta
deoparte si a observa, uitata-te: nu fa altceva. Orice ai face, a te umilia,
a te face modest si simplu, nimic din astea nu-ti va fi de ajutor. Poti sa
faci un singur lucru.limiteaza-te a observa ca eul este sursa oricarei
mizerii. Dar nu o spune, nu o repeta, observa.


Pentru ca a spune ca este
izvorul oricarei nefericiri, si a continua sa o repeti nu ajuta la nimic. Tu
trebuie sa ajungi sa o intelegi. De fiecare data cind te simti nefericit
inchide foarte simplu ochii:nu incerca sa gasesti cauzele in exterior;
incearca sa vezi de unde disperarea asta. Este insusi eul tau cauza.
Daca vei continua sa simti si sa intelegi, daca aceasta intelegere ca eul
este cauza, se inradacineaza profund in tine, intr-o zi, deodata, i-ti vei
da seama ca eul pur si simplu a disparut. Nimeni nu-l lasa sa cada; nimeni
nu este capabil sa-l lasa sa cada. Poti numai sa observi ca, la un moment
dat, a disparut, pentru ca intelegerea insasi ca este eul cel care cauzeaza
toate suferintele, il face sa cada. Aceasta profunda intelegere, este insasi
caderea eului.


Dar tu te pricepi foarte bine in a vedea eul celorlalti; chiar daca, de fapt
nimeni nu este instare sa vada eul celorlalti…cind de fapt te priveste pe
tine, se naste problema, pentru ca nu cunosti motivul, nu ai trecut
niciodata prin asta.


Adevarata strada catre divin, catre absolut, trebuie sa treaca prin partea
eului. Trebuie sa recunoastem drept fals ceea ce este fals. Trebuie sa
recunoastem sursa suferintei noastre, iar in acel moment eul cade foarte
simplu, singur. Cind iti dai sema ca este un venin, cade singur. Cind iti
dai seama ca este foc, cade singur. Cind iti dai seama ca este infernul cade
singur. Deci nu afirma niciodata : ”am lasat sa cada eul”. Rizi pur si
simplu de toate, de faptul ca erai tu insuti autorul intregii tale suferinte
Ma uitam la benzile desenate ale lui Charlie Brown. In unul dintre acestea,
se juca cu cuburile, ca sa-si construiasca o casa. Sta jos in centru, si
monteaza peretii…iar la un moment dat se gaseste, inchis inauntru: a
construit pereti in jurul sau, si incepe sa strige: ”Ajutor, ajutor !” A
fost el cel care a facut totul! Iar acum este inchis inauntru. Este o
atitudine infantila, dar este exact ceea ce ati facut voi toti, pina acum.
Ati construit o casa in jurul vostru, iar acum strigati: ”Ajutor ! Ajutor !”
Iar suferinta se mareste fara masura, pentru ca cel care trebuie sa va ajute
se afla in aceeasi barca.


O femeie frumoasa se duce la psihiatru pentru prima sedinta, iar el, ii
cere: “Va rog sa va apropiati”. Iar nu putin dupa ce aceasta se apropie,
doctorul se dadu la ea, stringind-o in brate si pupind-o. Femeia ramase
inmarmurita. Psihiatrul continua:”Acum puteti sa va asezati”. Asta rezolva
problemele mele…acum sa vorbim despre ale dumneavoastra !” Problema devine
complexa, pentru ca cine trebuie sa ajute, se afla in aceasi barca. Iar pe
linga asta, este fericit sa ajute, pentru ca in acest fel eul se simte
foarte, foarte bine: esti de mare ajutor, esti un guru, un maestru, ajuti o
gramada de persoane; iar cu cit sunt mai multi cei care te urmeaza, cu atit
te simti mai bine. Dar tu esti in aceasi barca: n-ai cum sa-i ajuti.


Mai rau faci. Cine are in continuare propriile probleme, nu poate fi de mare ajutor.
Numai cine nu le mai are te poate ajuta. Numai atunci, va avea puterea de
vedea clar, prin tine: o minte care nu are probleme proprii, poata sa te
vada: pentru ea devii transparent. O minte care nu are probleme, poate sa
vada in interiorul sau, si pentru asta are puterea de a vedea clar prin
ceilalti. In occident exista numeroase scoli de psihoanalisti, dar nu sint
de ajutor oamenilor, mai degraba sunt o paguba. Iar asta se intimpla pentru
ca cine ajuta pe celalalt, sau incearca sa-l ajute, sau i-si propune sa-l
ajute, de fapt si de drept se afla in aceasi barca a celor pe care incearca
sa-i salveze.


Este dificil sa-ti vezi propriul eu. Este mult mai simplu sa-l vezi pe cel
al celorlalti. Dar nu asta conteaza, pentru ca tu oricum nu poti sa-i ajuti.
Incearca sa-ti vezi eul tau. Observa pur si simplu. Si nu te grabi sa-l lasi
sa cada. Observa pur si simplu. Cu cit il observi mai mult cu atit vei fi
capabil sa-l observi mai mult. Si intr-o zi, deodata, iti vei da seama ca a
cazut pur si simplu. Iar cind ajunge sa cada singur numai atunci cade defapt
Nu este alt mod. Nu poti sa-l face sa cada inainte de momentul in care cade
singur. Cade exact ca o frunza uscata.


Copacul nu face nimic: este suficient o suflare de vint, ceva se intimpla…si frunza uscata pur si simplu se
desprinde. Copacul nici macar nu-si da seama ca frunza a cazut. Nu face
galagie, nu pretinde nimic, nimic de tot. Frunza uscata cade pur si simplu,
si nu face altceva decit sa se farime pe pamint. Exact asa…
Cind, prin intelegere si constientizare, vei deveni matur, si-ti vei da
seama ca eul este cauza a toate suferintelor tale, intr-o zi vei vedea pur
si simplu caderea acelei frunze uscate.


Va cadea pe pamint, va muri de una singura, fara ca tu sa faci nimic, fara
sa pretinzi ca esti cel care a facut-o sa cada. Iti vei da seama ca eul pur
si simplu a disparut, in acel moment va iesi la suprafata adevaratul centru.
Acest adevarat centru este sufletul, sinele, dumnezeu, adevarul sau orice
alt nume vreti sa-i dati. Nu are nici un nume, de asta puteti sa-l chemati
cum vreti. Poti sa-i dai tu singur numele care-l preferi.


Osho-extras din: Dincolo de Frontierele mintii




Click for Targu Mures, Romania Forecast

Google


Articolele si materialele de pe acest site pot fi preluate si publicate pe alte site-uri dar numai cu specificarea sursei si adaugarea unui link catre www.esoterism.ro
 

  Acasa | Metafizica | Astrologie | Consultatii cu PLATA | Servicii | Plata | Diverse | Comunicari | Linkuri | Despre mine 

www.top1.ro