Putem afirma cu certitudine ca am exploatat orice forma de comunicare ? Am abordat oare toate acele tipuri de mesaje care se afla pe taramul mai controversat al "paranormalului", sau mai degraba al neintelesului. In principiu, premonitia marcheaza o anticipare a unui eveniment, fiind similara intr-o oarecare masura unui salt in timp. Poate fi aceasta similitudine considerata o corespondenta ?
Pentru a nu cadea in capcana credintei oarbe, trebuie sa conditionam existenta premonitiei (prestiintei) de necesitatea existentei unui mecanism de aparitie, si, in primul rand, a unei “materii prime”, a unui mesager. Unicele particule cunoscute, capabile de astfel de salturi temporale, sunt… TAHIONII. Lipsiti de masa, si calatorind cu viteze mai mari decit 300 000 km/s, mai repede decit lumina insasi, tahionii fac parte dintre cele mai recente descoperiri teoretice ale fizicii. Datorita proprietatilor bizare pe care le capata prin depasirea barierei luminii, este foarte probabil ca aceste “pseudo-particule” sa joace un rol extrem de important in structura intima a timpului, insa, in egala masura, ei pot fi purtatorii informatiei. Iata “materia” celei de-a Cincea Dimensiuni: provin tahionii din Universul Informatiei ?
Este dificila descrierea unei premonitii.
In primul rind pentru ca acest fenomen este unul extrem de personal, care apartine structurii cerebrale individuale, unice. Astfel se poate explica absenta sa in cazul marii majoritati. Ce anume ii determina aparitia ? Cumva, in anumite circumstante, un fascicul tahionic este proiectat inapoi in timp, si este receptat de unicul mecanism activ, autonom, capabil sa primeasca acest tip de particule: creierul. In cazul premonitiilor (si, poate, in cazurile de deja-vu), este foarte probabil ca “expeditorul” sa fie acelasi cu “destinatarul”, (unica diferenta constind in coordonatele temporale), tocmai datorita acelei structuri cerebrale unice, care difera, de la individ la individ.
Este necesara o structura anume pentru receptarea acestor mesaje ? Si daca da, este ea prezenta, numai la un numar mic de indivizi, ca anomalie ? Sper ca raspunsul la cea de-a doua intrebare sa fie unul negativ, si ca formatiunea respectiva, daca exista, sa fie prezenta, in stare activa sau latenta, la orice individ uman.
Deocamdata, premonitiile survin in mod neasteptat, si nu pot fi controlate sau directionate, pentru ca nu exista intelegerea, cunosterea necesara manipularii lor. Insa nimic, nici chiar ignoranta, nu dureaza vesnic…
Din categoria celor mai bizare mesaje primite de omenire vreodata fac parte mitologiile.
Este posibil ca acest tip de fenomen cultural, unic fiecarui neam, si totusi atit de unitar in ansamblu, sa fie o exprimare catre trecut, distorsionata de timp, a cunoasterii noastre viitoare ? Problemele in ceea ce priveste calatoria temporala survin doar in cazul materiei, in timp ce cunoasterea, informatia, este vesnica si atemporala. De ce nu ar fi posibila calatoria ideilor, o distributie uniforma a lor in intreg continuumul spatio-tempo-informational, astfel incit cunoasterea sa existe intrinsec in orice minte inteligenta, cu precadere in cele numite profetice ? Este posibil ca spatio-timpul sa nu constituie o limita in fata propagarii ideilor, si ca informatia sa curga liber pretutindeni, astfel incit la fiecare nivel al figurii de ansamblu, fiecare iteratie (acceptind faptul ca Universul activeaza printr-un mecanism fractal) sa reia aceeasi structura. Totusi, numai unii pot face saltul dincolo de pragul iteratiei in care exista, si sa zareasca umbrele a ceea ce se gaseste pe un alt nivel. Practic, ceea ce ne defineste ca persoane, diferenta, rezida in biodiversitate, pentru ca diversitatea genetica ne daruieste un numar cvasiinfinit de structuri cerebrale, care pot accesa intr-un numar cvasiinfinit de moduri dimensiunea informationala. Prin urmare, mintile profetice, nimic altceva decit creatii ale hazardului (sau ale unei legi universale de mentinere a echilibrului), sunt cele capabile de a accesa intr-un mod specific comorile cunoasterii.
Cosmologia expusa de mitologii se aseamana socant cu cea la care adera treptat cunoasterea. Modurile de interpretare ale miturilor si textelor religioase pot fi nenumarate, insa uneori regasim coincidente bizare… Concluziile care se pot desprinde, referitoare la valoarea cognitiva a miturilor sunt doua: fie mitologiile au fost intr-adevar elaborate de noi, si au ajuns cumva inapoi in timp, fie concluziile stiintei sunt reale, si au fost percepute la fel de cei care au trecut cindva, pe aici, lasind in urma un popor de adoratori inca orbiti de nestiinta si mirare.
Daca ipoteza originii miturilor este corecta, vom ajunge prin intermediul ei la o serie de consecinte bizare: trecutul nu este si nu a fost niciodata fix. Pe masura ce fascinatia cunoasterii ne impinge mai departe ca specie, ceea ce vom putea proiecta in trecut isi va schimba forma, iar cei ce vor exista ascultind "cuvintele sfinte" se vor afla intr-o alta iteratie a aceleiasi figuri, la un nivel superior noua la aceeasi "virsta" intelectuala. Astfel, Universul se ramifica la infinit, pe baza civilizatiilor pe care le-a produs. Principiul antropic graieste clar: noi existam pentru ca trebuie sa existam, utilizarea constienta a informatiei e necesara intr-un Univers in care aceasta exista.
Tradus
Articolele si materialele de pe acest site pot fi preluate si publicate pe alte site-uri dar numai cu specificarea sursei si adaugarea unui link catre www.esoterism.ro
