Cateva riscuri de practica improprie a exercitiilor spirituale
K.G. Durckheim - Cateva riscuri de practica improprie a exercitiilor spirituale
Cand o dispozitie profana domneste in cel care aspira la contactul cu FIINTA,
el risca sa situeze experienta FIINTEI sub semnul eului, deci sa o rateze.
Principalele pericole sunt atunci: O MOALE(SUBREDA) DISOLUTIE, CULTUL SENTIMENTaL
aL IMPRESIILOR TRAITE IN EXPERIENTA SI INFLATIA EULUI prin insusirea fortei dobandite datorita FIINTEI.
in zilele noastre multi oameni au gustat din FIINTA si nu la putini aceasta
experienta a facut sa se nasca dorinta de a accede la un contact mai profund
si mai durabil cu ea. intelegem deci pentru ce se creeaza astazi peste tot
centre in care, sub o indrumare mai mult sau mai putin valabila,
se practica exercitii menite sa-i scoata pe oameni din starea de constiinta obisnuita.
Sub eticheta unor denumiri respectabile, ca yoga, meditatie, liniste, reculegere,
se practica tot felul de exercitii. Pentru cel care a ajuns pe tarmul transformarii,
exista totusi acolo un risc de noi deformari.
Primul pericol ameninta atunci cand, depasit un anumit prag, starea de constiinta
obisnuita si forma de constiinta legata de eu sunt pe punctul sa se dizolve si
cand, gata sa treaca acest prag care duce la starea de persoana, omul se opreste
la simpla bucurie (placere) a unui sentiment de dezradacinare in afara limitelor
ui obisnuite. Meister Eckhart ne-a avertizat deja: „Cand in meditatie atingi o
tare atat de frumoasa incat ai vrea sa ramai acolo pentru totdeauna, smulge-te
din ea si arunca-te asupra primului lucru de facut, caci este o emotie dizolvanta
si nimic mai mult.” Emotiile dizolvante! Este o tentatie constanta pentru omul de astazi.
in loc sa afle in experienta elanul care il impinge spre o noua devenire, el risca
sa se scufunde in simplul confort al stergerii tuturor frontierelor. Cand domina apetitul
de evadare spirituala, el bareaza calea spre o forma justa si conforma cu FIINTA.
Multi oameni cauta, nu in drog, ci in exercitii de liniste, o eliberare
trecatoare din eul lor prizonier al unei cochilii de aparare calcifiata.
Am cunoscut multi practicanti ai acestor exercitii care, timp de ani
intregi, s-au cufundat zilnic in „meditatie” si sunt totusi mai departe
de o transformare interioara decat multi altii care nu stiu nimic despre
xercitiul spiritual. Daca acesti oameni sunt intrebati pentru ce le practica
si ce le aduc ele, ei vorbesc cu placere despre momente „in afara timpului”,
despre „stari fara greutate”, despre „stari elevate”, al caror efect,
in cel mai bun caz, se prelungeste putin in cursul zilei. Dar a trai o stare
a carei actiune este atat de scurta nu reprezinta inca o TRANSFORMARE.
Cautarea nu a acesteia, ci a unor emotii agreabile nu serveste de altfel la nimic.
Trebuie sa se formeze, in centrul persoanei, un nucleu de noi forte spirituale.
Aceasta cere o decizie ferma in alegerea caii interioare si nasterea unei noi constiinte.
Dar fara o asanare in profunzime, adica fara o lucrare serioasa asupra inconstientului,
orice „succes” sta pe un nisip miscator caci integrarea Fiintei esentiale ramane precara.
Nimic nu este mai defavorabil caii decat un simplu cult al impresiilor emotionale in
care omul nu asuma nici datoria, nici sacrificiile pe care ea le impune si se abandoneaza
pur si simplu unor „stari sublime”. Bineinteles, orice contact cu FIINta aduce o
fericire profunda si miraculosul nu este contestabil aici, dar este blamabil sa ne abandonam,
fara sa o depasim, unei placeri subtile.
Al doilea pericol este trandava, inutila pace.
Paul Brunton imi spunea intr-o zi ca a avut impresia, in India, ca unii yogini ii
indrumau pe o cale falsa pe multi oameni, aducandu-le ceva " ceva ce fara indoiala
ei cautau sau mai degraba eul lor cauta -, adica o pace indolenta si odihna in
indiferenta care nu face sa patrunda nimic serios in constiinta. O asemenea inertie,
artificial generata, nu are nimic in comun cu pacea autentica a spiritului, nimic din
linistea vie care ne reuneste cu Dumnezeu intr-un mod perceptibil, plin de viata, fructuos.
Este o liniste moarta care, reiesind pe un fond de agitatie si de angoasa, poate fi, e
devarat, agreabila, dar care dauneaza profunzimii Vietii. Cand nimic nu mai misca,
inistea este moarte. Seninatatea vie se intalneste acolo unde nimic nu opreste miscarea
Vietii, adica a eternei transformari.
Un al treilea pericol se poate naste din contactul cu FIINTA. El consta in a-l deturna
pe acesta de la scopul lui. Distrugerea imperiului eului se schimba in contrariul ei
atunci cand omul se serveste de contactul FIINTEI pentru a-si imbogati eul.
alimentat de o forta transcendenta un om neexperimentat uita cu usurinta ca acest
surplus de putere i-a fost dat ca o gratie(har), dar si ca o datorie de indeplinit.
El si-l insuseste deci si eul lui se umfla de ceea ce ar fi trebuit sa-l faca modest.
Nu numai ca ceea ce a fost dobandit prin FIINTA este denaturat, dar el devine sursa
unei periculoase sporiri de putere extrem de vatamatoare si care, in plus, se intoarce
ontra celui care o poseda. Ceva de care ar fi trebuit sa beneficieze viata lui
spirituala serveste, intr-un mod luciferic, puterea eului sau.
Articolele si materialele de pe acest site pot fi preluate si publicate pe alte site-uri dar numai cu specificarea sursei si adaugarea unui link catre www.esoterism.ro
