esoterism.ro
site de esoterism, metafizica si astrologie

 
Metafizica
Astrologie
Articole diverse
Comunicari
Consultatii
Modalitati plata
Servicii online
Oracol Sabian
Linkuri
Despre mine
English version
Angels
Astrology
Dictionnary
Energetic Healing
Legends
Lost Civilizations
Magic
Metaphysics
Mysteries
Natural Therapies
Recommendations
Religion
Sabian Oracle
Science
Secret Societies
Spiritual Beings
Spiritual Paths
Traditions
UFO and Aliens


Universuri Paralele

Inainte de BIG BANG , Universuri Paralele , sau Teoria absoluta a Stiintei



Visul de aur al fizicii isi al intregii stiinte il reprezinta gasirea unei teorii unitare si consistente, care sa explice toate evenimentele din Univers, de la cele mai neinsemnate pana la aparitia si evolutia Universului insusi. Incepand cu Einstein, cei mai straluciti savanti au cautat-o zadarnic timp de zeci de ani. Descoperiri teoretice de ultima ora au reaprins puternic speranta in randul comunitatii stiintifice, aducand totodata o viziune noua si spectaculoasa asupra Universului.


Drumul spre marea unificare si teoria superstring


Einstein si-a petrecut ultimii 30 de ani din viata incercand sa creeze o teorie care sa explice cele patru forte fundamentale care guverneaza Universul: gravitatia, forta electromagnetica si cele doua forte nucleare (tare si slaba). Aceasta teorie a marii unificari ar fi trebuit sa inglobeze teoria relativitatii generalizate (TRG), care explica gravitatia, si mecanica cuantica, ce explica celelalte doua forte. O data gasita, aceasta teorie ar fi trebuit sa explice, in mod consistent, toate fenomenele din Univers.


Sarcina nu era insa deloc una usoara, pentru ca TRG si mecanica cuantica sunt doua teorii opuse: in timp ce TRG guverneaza evolutia Universului la scara mare (la nivel de galaxii, quasari sau gauri negre), mecanica cuantica e o teorie a lumii subatomice. Din pacate, tentativa lui Einstein a esuat, iar multi fizicieni s-au grabit sa afirme ca ceea ce Creatorul a despartit, nici un om nu poate uni la loc.


Intr-o exprimare plastica, trecand repede catre fizica zilelor de astazi, drumul spre marea unificare s-ar putea sa treaca prin hiperspatiu. Despre ce ar fi vorba? Adaugand dimensiuni suplimentare spatiului fizic tridimensional, fortele fundamentale ale Universului pot primi o interpretare simpla si eleganta.


Astfel, relativitatea generalizata a lui Einstein introduce timpul ca o a patra dimensiune, iar in noul context gravitatia nu reprezinta decat o curbare, o deformare a spatiu-timpului 4-dimensional. In 1921, T. Kaluza adauga o a cincea dimensiune spatiala si explica lumina (deci forta electromagnetica) ca o deformare, o vibratie, care se propaga prin hiperspatiul cu 5 dimensiuni.


Teoria lui Kaluza unea relativitatea lui Einstein cu teoria electromagnetismului a lui Maxwell, care apareau astfel ca doua cazuri particulare ale unei teorii mai generale. In principiu, daca se adauga noi dimensiuni, se poate construi o teorie care sa explice toate fortele fundamentale. Desi suna frumos de simplu, dificultatile matematice ale unei asemenea constructii sunt enorme.


O singura teorie a reusit sa le depaseasca: teoria superstringurilor, conform careia Universul are 10 dimensiuni: 9 dimensiuni spatiale plus timpul. Dintre dimensiunile spatiale, primele 3 sunt cele accesibile simturilor noastre, in timp ce celelalte 6 sunt dimensiuni „contractate“ intr-o varietate geometrica denumita Calabi-Yau, care are marimea comparabila cu lungimea Plank, 10-35m, deci sunt extrem de mici.


Teoria superstring poate explica toate cele patru forte fundamentale si priveste particulele elementare ca pe niste vibratii ale unor corzi microscopice, denumite stringuri. Astfel se explica si avalansa de particule elementare din asa-numitul model standard, pe care-l folosesc in mod curent fizicienii: particulele diferite sunt „note muzicale“ diferite ale acestor corzi.


Fizicienii au fost deosebit de entuziasmati de noua teorie. Prin anii 1980 a renascut puternic speranta in marea unificare.


Teoria superstring parea candidatul perfect. Era atat de simpla si de eleganta incat unii au considerat-o o teorie a fizicii secolului XXI, descoperita accidental in secolul XX. Din pacate, matematica secolului XXI inca nu a fost descoperita, iar teoria superstring nu a putut fi dezvoltata in intregime. Dar daca ea reprezinta cu adevarat teoria absoluta a stiintei, atunci trebuie sa explice si evenimentul cel mai extraordinar petrecut vreodata: nasterea Universului.


Teoria Big Bang si limitele sale


Rezultat al eforturilor depuse in ultimii 80 de ani, modelul Big Bang reprezinta teoria cosmologica cu cea mai larga acceptare in randul oamenilor de stiinta. Toate dovezile observationale, de care dispunem pana in prezent, sunt in concordanta cu aceasta teorie. Intr-o prezentare succinta, teoria Big Bang sustine ca spatiul si timpul sau nascut in urma cu aproximativ 15 miliarde de ani, dintr-o „mare explozie“, iar Universul, umplut initial de radiatie si aflat la o temperatura si o densitate aproape infinite, s-a dilatat treptat, ajungand la dimensiunile actuale.


Cateva probleme mai delicate s-au ridicat de-a lungul timpului in fata acestui model. Mai intai, observatiile arata ca, in orice parte a Universului am privi, observam aceleasi structuri la scara larga si avem aceeasi temperatura. Altfel spus, Universul de azi este deosebit de omogen si aproximativ plat.


Calculele modelului initial arata ca Universul nu ar fi trebuit sa fie omogen, ci, dimpotriva, plin de regiuni unde spatiul este puternic deformat. Pentru a rezolva problema, cosmologii au completat modelul cu asa-numita teorie inflationista, care sustine ca, imediat dupa nasterea Universului, cand varsta acestuia era de doar 10-35 secunde, acesta a trecut printr-o faza de expansiune extraordinar de rapida, superluminica, care l-ar fi facut omogen si plat.


Desi pare o explicatie satisfacatoare, nu se cunoaste energia sau forta care ar fi putut cauza aceasta inflatie. O alta problema a aparut in urma mai multor observatii, care arata ca in prezent expansiunea Universului se petrece intr-un ritm accelerat.


Un fapt foarte surprinzator, deoarece, in mod normal, expansiunea ar fi trebuit sa fie franata de catre forta gravitationala. Singura explicatie cu care au venit fizicienii o constituie existenta unei asa-numite energii negre (sau energie negativa), care domina Universul la scara larga, opunandu-se gravitatiei, accelerand expansiunea. Din nou, nimeni nu cunoaste cauza acestei energii, dar ea a fost pur si simplu adaugata modelului Big Bang-inflatie.


Dar cea mai mare problema a teoriei Big Bang este ca, in ciuda numelui sau, ea nu ne spune nimic despre evenimentul Big Bang propriu-zis. Teoria ne spune doar ce s-a intamplat de la momentul t=10-43 incolo. Intre momentele t=0 si t=10-43, legile fizicii pe care le cunoastem astazi devin neaplicabile. Desi poate parea un fapt lipsit de importanta, din cauza intervalului foarte scurt de timp de care vorbim, aceasta exceptie in aplicarea legilor fizicii nu poate insemna decat un singur lucru, si anume ca aceste legi nu au un caracter absolut, nu sunt legile ultime ale fizicii, existand un set de legi mai generale.


In timp ce fizicienii erau preocupati de acesta suparatoare problema, au inceput sa vina semnale de alarma si dinspre teoreticienii modelului superstring. Se descoperise o a doua teorie superstring, apoi inca una si, in scurt timp, s-a ajuns in situatia in care existau cinci teorii superstring independente, fiecare dintre ele putand uni cele patru forte fundamentale.


Conceptia larg raspandita era ca teoria absoluta a stiintei ar fi trebuit sa fie unica, iar cele cinci variante pareau sa se indeparteze, incet, dar sigur, de la perspectiva de a deveni asa ceva. Dezamagirea incepea sa ia locul sperantei in randul fizicienilor.


Teoria „magica“ : teoria M



In disperare de cauza, teoreticienii modelului superstring au adaugat celor 10 dimensiuni, o a 11-a dimensiune spatiala. (In treacat fie spus, teoria supergravitatiei, un model mai vechi, sustinuse existenta a 11 dimensiuni, dar aparitia teoriei superstring 10-dimensionale o aruncase intr-un con de umbra.) Privind din noua perspectiva 11-dimensionala, s-a intamplat un lucru aproape miraculos: cele 5 teorii superstring apareau ca manifestari diferite ale unei teorii mai generale, care ingloba, in plus, si teoria supergravitatiei. In contextul noii teorii, stringurile, si deci toata materia din Univers, sunt conectate intr-o membrana uriasa.


De fapt, intreg Universul reprezinta o membrana 10-dimensionala, care pluteste in hiperspatiul cu 11 dimensiuni. Noul model a fost denumit simplu teoria M, unde M inseamna membrana, desi unii fizicieni prefera, mai in gluma, mai in serios, termenii magic, miracol sau mister. Aceste variante sunt justificate prin faptul ca teoria M reprezinta unul dintre cele mai mari mistere ale stiintei. Desi ecuatiile ei sunt perfect stabilite, pana astazi nimeni nu a reusit sa le rezolve complet, sarcina parand sa depaseasca posibilitatile matematicii actuale.



Universuri paralele



Ca si cum ideea ca Universul nostru ar fi o membrana care pluteste intr-un spatiu cu 11 dimensiuni nu ar fi fost destul de ciudata, au fost propuse altele si mai stranii. In SUA, mai multi cercetatori de la Universitatea Harvard erau preocupati in mod deosebit de problema gravitatiei, mai precis de intensitatea deosebit de scazuta a gravitatiei, comparativ cu celelalte forte fundamentale.


In viata de zi cu zi gravitatia ne apare ca o forta puternica. Pentru a arata ca lucrurile nu stau chiar asa, este suficient sa ne gandim ca atunci cand ridicam un obiect oarecare, de fapt, invingem forta gravitationala a unei intregi planete. In noul context al teoriei M, cercetatorii de la Harvard s-au gandit ca pot explica intensitatea scazuta a gravitatiei prin „disiparea“ acesteia din universul-membrana in a 11-a dimensiune a hiperspatiului.

Dar cand au incercat sa demonstreze acesta ipoteza in mod riguros, matematic, a rezultat ca gravitatia nu „scapa“ in hiperspatiu, ci, dimpotriva, „soseste“ din hiperspatiu in Universul nostru. Iar sursa ei reala nu o poate reprezenta decat un alt univers, care pluteste si el in hiperspatiu, la celalalt capat al celei de-a 11-a dimensiuni!


Lucrurile nu s-au oprit insa aici. Mai multi fizicieni au sugerat ideea ca hiperspatiul nu contine doar doua, ci nenumarate alte membrane. Unele ar putea fi plate si similare Universului nostru. Altele ar putea fi cilindrice sau toroidale sau ar putea avea alte forme, din cele mai ciudate. In fine, ar putea exista membrane-univers care contin materie obisnuita, in timp ce altele ar contine doar energie sau chiar forme necunoscute ale materiei. Din pacate, pana cand cineva va reusi sa rezolve teoria M, multe dintre acestea vor ramane doar frumoase ipoteze.


Dat fiind faptul ca a 11-a dimensiune e foarte mica (s-a sugerat o valoare de 10-20 metri) inseamna ca aceste universuri paralele sunt foarte aproape de noi.


La mai putin de 1 milimetru de noi ar putea exista un alt univers! Pentru cei care se gandesc de pe acum la calatoria intr-un univers paralel, detinem o informatie nu prea incurajatoare: se pare ca aceste membrane-univers nu interactioneaza decat prin intermediul fortei gravitationale.


Altfel spus, materia sau radiatia electromagnetica nu pot parasi membrana din care fac parte. Iar daca va ganditi ca o ciocnire intre Universul nostru si universul in care doriti sa ajungeti v-ar fi de folos, suntem nevoiti sa va contrazicem, pentru ca un astfel de eveniment ar putea insemna nici mai mult, nici mai putin decat echivalentul unui Big Bang! De fapt, aceasta ultima idee este de data foarte recenta.



La inceputul lui 2001, hiperspatiul era vazut ca o zona linistita, in care membranele-univers plutesc, fara a interfera intre ele. De atunci insa a inceput sa se raspandeasca ideea ca membranele nu sunt statice, iar ciocnirile dintre ele sunt chiar foarte posibile. Analizand implicatiile acestei idei, cativa pionieri curajosi ai teoriei M, Paul Steinhardt de la Universitatea Princetown, Neil Turok din Cambridge si Burt Ovrut de la Universitatea din Pennsylvania, sustin ca au gasit explicatia celui mai mare mister din Universul nostru, momentul creatiei sau Big Bang. In continuare, va prezentam cea mai recenta dintre ele.


Universul etern si ciclic



Ideea ca Universul nostru ar fi ciclic nu e chiar noua pentru stiinta, fara sa mai punem la socoteala mitologia sau filozofia. In 1930, R. Tolman prezenta un model de univers in care Big Bang-ul, expansiunea, contractia si Big Crunch-ul (marea prabusire) se repetau ciclic. In cadrul teoriilor de la acea data, aparea insa problema entropiei Universului, care crestea cu fiecare ciclu, facand ca fiecare etapa de expansiune sa fie mai lunga decat precedenta. Privind inapoi, in timp, durata ciclurilor se micsora si ar fi trebuit sa existe un ciclu initial. Astfel, problema filozofica fundamentala a „originii timpului“ era lasata nerezolvata de modelul lui Tolman.



Actualul scenariu ciclic pleaca de la imaginea 11-dimensionala, pe care teoria M o are asupra Universului (care probabil ar trebui redenumit Multivers) si care contine doua membrane aflate la capetele celei de-a 11-a dimensiuni. Una dintre membrane este universul vizibil, cealalta este un univers paralel, care interactioneaza doar gravitational cu materia din universul vizibil. Universul paralel isi face astfel simtita prezenta, sub forma misterioasei materii intunecate cautata atat de mult de catre astronomi (vezi ST 5/2001).


In acest cadru, spatiul si timpul exista vesnic. Big Bang nu reprezinta inceputul timpului, ci doar un moment de legatura cu o perioada anterioara de contractie. Fiecare ciclu contine o perioda de expansiune usor accelerata, precum cea observata in prezent, care dureaza suficient de mult (trilioane de ani) pentru a dilua materia din Univers, pana cand aceasta se „topeste“ in neant, iar Universul devine gol.



Problema entropiei din modelul lui Tolman este astfel eliminata. Urmeaza, din perspectiva noastra 4-dimensionala (einsteiniana), o perioada de contractie, care se termina prin tranzitia de la Big Crunch la Big Bang, cand materia este recreata. Din aceasta perspectiva 4-dimensionala, aparent, are loc disparitia timpului si spatiului. Din hiperspatiul 11-dimensional, perspectiva este cu totul alta.


Zece dintre dimensiunile spatiale nu dispar, temperatura Universului ramane finita, iar timpul curge in mod continuu. Singurul lucru care se intampla in tranzitia de la Big Crunch la Big Bang e disparitia temporara a celei de-a 11-a dimensiuni, altfel spus cele doua membrane-univers se ciocnesc, proces care (dupa cum sugereaza calculele) duce la crearea de materie noua.



Aceste cicluri nu au un inceput si se repeta la nesfarsit. Mai mult, acest proces este stabil, in sensul ca, daca parametrii sistemului sunt modificati dintr-o cauza oarecare, modelul va reveni negresit la parametrii initiali, dupa un timp. Mecanismul inflatiei nu mai este necesar, deoarece in urma expansiunii accelerate, din ciclul anterior, cele doua membrane au devenit aproape paralele si netede inainte de ciocnire, deci generarea de materie are loc in mod uniform, explicand omogenitatea Universului la scara mare.


Un ultim amanunt. Din perspectiva einsteiniana, 4-dimensionala, Universul oscileaza intre perioade de expansiune si contractie. Vazut din 11-dimensiuni, Universul este infinit, in sensul ca cele doua membrane se intind la infinit, iar ceea ce oscileaza e doar distanta dintre ele, a 11-a dimensiune.


Am vazut ca modelul universului ciclic ofera raspunsuri la multe dintre problemele nerezolvate ale modelului anterior, Big Bang-inflatie, precum cele legate de originea timpului si spatiului, destinul Universului, rolul energiei intunecate. Pe langa eliminarea artificiului inflatiei, este explicat si asa-numitul mister al monopolilor magnetici.


Aceste particule, niciodata detectate, ar fi trebuit sa fie produse masiv in scenariul Big Bang, dar nu si in cel al universului ciclic. Totusi, dovezile observationale de care dispunem pana in prezent sustin, in egala masura, ambele modele. Conform teoriei M, masurarea fondului de unde gravitationale sau a polarizarii fondului de microunde vor constitui teste cruciale, care vor decide intre inflatie si universul ciclic.


Pentru cei care se intreaba ce foloase va aduce omenirii aceasta posibila „teorie absoluta“ a stiintei, in afara de speculatii mai mult sau mai putin empirice, sa ne amintim ca descoperirea gravitatiei si a legilor mecanicii de catre Newton ne-au deschis usile revolutiei industriale, legile lui Faraday si Maxwell ne-au propulsat in epoca electricitatii, iar teoria relativitatii a lui Einstein in cea nucleara.


Intr-o buna zi, teoria M va determina poate destinul speciei umane si, cine stie, chiar pe cel al vietii inteligente din Univers.


O revista.




Click for Targu Mures, Romania Forecast

Google


Articolele si materialele de pe acest site pot fi preluate si publicate pe alte site-uri dar numai cu specificarea sursei si adaugarea unui link catre www.esoterism.ro
 

  Acasa | Metafizica | Astrologie | Consultatii cu PLATA | Servicii | Plata | Diverse | Comunicari | Linkuri | Despre mine 

www.top1.ro