esoterism.ro
site de esoterism, metafizica si astrologie

 
Metafizica
Astrologie
Articole diverse
Comunicari
Consultatii
Modalitati plata
Servicii online
Oracol Sabian
Linkuri
Despre mine
English version
Angels
Astrology
Dictionnary
Energetic Healing
Legends
Lost Civilizations
Magic
Metaphysics
Mysteries
Natural Therapies
Recommendations
Religion
Sabian Oracle
Science
Secret Societies
Spiritual Beings
Spiritual Paths
Traditions
UFO and Aliens


Dezvaluirile fantastice ale unui calugar tibetan


Dezvaluirile fantastice ale unui calugar tibetan



Tibetul a atras dintotdeauna atentia celor care au incercat sa inteleaga sensul vietii si si-au pus intrebari cu privire la existenta si rolul nostru pe acest pamant, mai ales datorita faptului ca el reprezinta centrul budismului. Manastirile se afla sus in munti, iar cararile care duc acolo sint deosebit de periculoase, in special din cauza avalanselor care se produc foarte des, ingropand sub ele zeci de amatori porniti in cautarea iluminarii. Unui neinitiat insa ii este foarte greu sa afle tainele extrem de bine pazite in manastirile budiste. Chiar daca cineva reuseste sa ajunga cumva la o astfel de manastire, cei de aici sunt destul de laconici si nu au relatii cu strainii.


Lobsang Rampa, cercetator si scriitor care a trait mult timp in Tibet, a scris aproximativ 20 de carti ce au fost traduse in numeroase limbi, devenind in scurt timp bestseller-uri. El a calatorit mult, a vizitat manastiri budiste si a reusit chiar sa stea cu calugarii de acolo. Pentru a le castiga increderea, el a trebuit sa se adapteze la ritmul lent al vietii celor care traiesc aici, care, in afara de rugaciunile zilnice obisnuite, nu pronunta niciun cuvint de prisos. Calugarii isi pazesc cu multa grija tainele, dar pentru ca budismul propovaduieste atitudinea pasiva fata de rau si smerenia, ei nu-i alunga pe straini, dar nici nu au legaturi cu ei. Ca rasplata pentru rabdarea si numeroasele sale renuntari, Lobsang Rampa s-a putut bucura de intalnirea cu un calugar, ale carui destainuiri au meritat toate eforturile sale.


Pustnicii, de regula, se pot imparti in doua categorii: primii fac legamant de tacere vesnica si nu vorbesc cu nimeni, in nicio imprejurare. Ei traiesc inchisi si primesc hrana si apa pe care le-o aduce zilnic un servitor tacut. Cu cei din a doua categorie, adica aceia care nu au facut un astfel de legamant, este de asemenea foarte greu de stabilit o legatura, deoarece ei locuiesc in pesteri indepartate, unde se poate ajunge uneori cu riscul vietii. Lobsang Rampa a perseverat si a reusit sa intre in legatura cu un pustnic din cea de-a doua categorie.
Sihastrii, care isi petrec zeci de ani in solitudine, ii intampina cu multa prietenie pe calatorii care reusesc sa ajunga acolo: negustori sau monahi pribegi. Cu toate acestea, pentru a te putea bucura de atentia unui monah, trebuie sa te inarmezi cu multa rabdare. La inceput, sihastrul il examineaza pe musafir. Anii de singuratate i-au ascutit intr-atata simturile, incat el poate vedea clar aura musafirului. Cateodata, chiar si atunci cind monahul este convins de onestitatea persoanei din fata sa, el o supune la diferite incercari si este de ajuns o mica imprudenta din partea acesteia, pentru ca sihastrul nu mai rosteasca niciun cuvant.



Intalnirea cu un monah orb



Petrecand multe zile in compania sihastrului respectiv, Lobsang Rampa a incercat sa-i castige acestuia increderea. Desi era orb, acesta se comporta cat se poate de normal, stiind intotdeauna unde se afla oaspetele sau si ghicindu-i de fiecare data intentiile. Intr-una din seri, batranul l-a rugat pe Rampa sa pregateasca ceaiul, dupa care a inceput sa-i vorbeasca fara graba despre Gradinarii Pamantului.



OZN-urile din Tibet


Cele relatate de batranul orb l-au uimit pe Rampa. Este adevarat ca uneori, in timp ce calatorea prin Tibet, el vazuse deseori fenomene ciudate, pe care ufologii contemporani le-ar fi numit fenomene OZN (Lobsang Rampa si-a scris cartile in anii 20-30 ai secolului al XX-lea). Locuitorii din zona priveau insa fenomenul ca pe ceva normal, numind aparatele de zbor care ale zeilor. Lobsang Rampa a vazut un astfel de car al zeilor chiar deasupra pesterii in care locuia sihastrul. La intrebarea pe care el i-a adresat-o sihastrului privind cele vazute, acesta i-a raspuns linistit: Acestia sunt Gradinarii Pamantului.


Lobsang Rampa nu a insistat cu intrebarile si foarte curand rabdarea i-a fost rasplatita, deoarece sihastrul i-a dezvaluit cercetatorului ceea ce numea el marea taina. Viata sihastrului fusese plina de incercari. Inca din tinerete el cazuse in mainile soldatilor chinezi, care-l supusesera la torturi inimaginabile ce au culminat cu scoaterea ochilor. Tanarul monah s-a tarat tot mai sus si mai sus, de parca o forta nevazuta il tragea spre inaltul cerului. Drumul era lung si anevoios, iar singura hrana a monahului orb erau lastarii plantelor care se incumetau sa creasca acolo. La un moment dat, monahul si-a pierdut cunostinta, iar cand s-a trezit se afla intr-un pat confortabil. El nu putea vedea ce se petrecea in jurul sau, dar toate celelalte simturi ii spuneau ca se afla intr-un loc foarte ciudat. Un glas prietenos l-a anuntat ca a fost salvat de Gradinarii Pamantului si ca se afla in deplina siguranta. Acelasi glas i-a spus ca a fost ales ca reprezentant al Pamantului si ca va trebui sa
vorbeasca in numele acestuia in fata Ligii Lumilor Unite.




Monahului orb i-a fost atasata o telecamera



Povestirea monahului era uimitoare. El i-a descris lui Rampa o baza a extraterestrilor si aparatura care se afla acolo, cu foarte mare exactitate. Pentru ca el sa poata vedea, extraterestrii i-au atasat un aparat pe care astazi l-am putea numi telecamera. Chiar daca cineva s-ar gandi ca povestirea fusese rodul imaginatiei lui Rampa, este clar ca el nu avea de unde sa aiba idee macar despre o serie de inventii de varf ale chirurgiei sfarsitului de secol XX.


Din spusele monahului, Rampa a tras concluzia ca baza extraterestrilor se afla asezata strategic, pe un platou inalt. Aici se gaseau nenumarati vulcani stinsi, ale caror cratere puteau fi folosite pentru dispunerea unei baze secrete, iar podisul insusi era un loc ideal pentru aterizarea unor nave interstelare. In afara de asta, muntii si platoul sunt in permanenta acoperiti de nori, astfel ca baza nu poate fi observata din avion sau cu ajutorul satelitilor.



Locuitorii Atlantidei au declansat Potopul



Ajungand la baza extraterestrilor, monahul a nimerit intr-o lume fantastica, pe care o creasera niste fiinte foarte asemanatoare cu oamenii. La intrebarea cum aratau extraterestrii, monahul a raspuns laconic ca intre ei si oameni nu erau mai multe deosebiri, ca intre europeni, asiatici sau africani. Extraterestrii i-au povestit monahului despre numeroasele lor contacte cu pamantenii, care fusesera insa soldate cu esecuri, in mare parte datorate faptului ca cei contactati considerau cele vazute drept halucinatii.


Gradinarii Pamantului i-au spus apoi monahului o lunga poveste legata de istoria Atlantidei, ai carei locuitori intrasera in contact cu extraterestrii, iar unii dintre ei avusesera chiar si copii cu acestia. Elita conducatoare din Atlantida avea insa alte planuri in legatura cu extraterestrii, astfel ca, in cele din urma, locuitorii Atlantidei au ajuns in posesia energiei nucleare. Povestirea monahului orb poate parea de domeniul fantasticului, dar sa nu uitam ca monahul, care nu parasise niciodata Tibetul si ale carui cunostinte se aflau la nivel de Ev Mediu, nu putea avea nici macar idee despre ceea ce numim fizica nucleara si aplicatiile acesteia.
Descrierea exploziei nucleare ce urmase era reprodusa cu o uluitoare exactitate. Aceasta declansase Potopul, iar extraterestrii asistasera neputinciosi la disparitia Atlantidei. Pentru a evita repetarea unor astfel de tragedii, extraterestrii hotarasera sa intre in contact doar cu pasnicii monahi sau cu oameni al caror nivel spiritual era foarte ridicat. Calea aleasa de ei era lunga, dar numai in acest mod putea fi pregatita omenirea in vederea contactului cu o civilizatie extraterestra.



Unele tehnologii descrise in anii ‘20 au aparut recent



Revenind la relatarea facuta de monah, trebuie amintit faptul ca insasi descrierea tehnologiei era uimitoare, chiar si pentru cei care au facut cunostinta cu tehnologiile avansate din ultimii ani. Fara indoiala ca au existat multi autori de literatura SF care, pe parcursul catorva zeci de ani, au intuit aparitia realitatii virtuale, dar nimeni nu putea face acest lucru in anii ‘20. In ceea ce-l priveste pe Lobsang Rampa, oricata fantezie ar fi avut, nu avea cum sa vorbeasca despre reprezentari tridimensionale observate cu ajutorul unor casti speciale sau despre manusi care puteau pipai obiectele, intrucat acest lucru este posibil doar in zilele noastre. In afara de asta, experimentele de proiectare a realitatii virtuale pe scoarta cerebrala, in special in portiunile ce raspund de perceptii, sunt deocamdata in curs de desfasurare, fara a fi obtinute succese deosebite.




Monahul a fost cuplat la o baza de date


Dupa ce a fost cuplat la o baza globala ce continea informatii privind nenumarate lumi ale Universului, monahul a aflat lucruri noi despre uniunile galactice, a vazut activitatea desfasurata de extraterestri privind corectarea evolutiei biosferei. Cu acest prilej, el a aflat ca varsta medie a extraterestrilor era de 5.000 de ani. Foarte recent, cercetatorii au stabilit ca, prin folosirea tuturor resurselor organismului uman, pamantenii vor ajunge la venerabila varsta de 5.000 de ani! Aceste date au fost date publicitatii la 80 de ani dupa publicarea cartii lui Lobsang Rampa. Sa fie si asta o noua coincidenta sau batranul monah orb cu care statuse el de vorba avea cunostinte de bioenergie pe care le au doar cercetatorii contemporani?



Calatoria monahului in alte spatii


Uimitoare este, de asemenea, descrierea amanuntita a batranului monah legata de calatoria lui catre alte constelatii, calatorie descrisa corespunzator nivelului lui de intelegere. El a descris aceasta calatorie ca o trecere de la o fereastra la alta, de la un tablou la altul. Unul dintre extraterestri i-a atras la un moment dat atentia: multe din lucrurile pe care le vezi vor fi curand inventate si pe Pamant.


Monahul a putut vedea, de asemenea, si planetele, ale caror populatii traiau in deplin acord si intelegere, dupa ce in prealabil fusesera distruse toate armele. Dupa parerea extraterestrilor, un astfel de nivel de dezvoltare spirituala nu putea fi atins prea curand pe Pamant. Ei ii permisesera sarmanului monah sa aiba acces la cunostintele lor, stiind ca el nu le va transmite si ca nimeni nu le va putea utiliza in scop de distrugere.
Beneficiar indirect al experientei uimitoare a monahului orb si al informatiilor despre extraterestrii cu care acesta intrase in contact a devenit si Lobsang Rampa. El a scris despre toate acestea cu aproape 80 de ani in urma, fara a se gandi la faptul ca vreodata va fi crezut sau nu.


primit pe mail














Google


Articolele si materialele de pe acest site pot fi preluate si publicate pe alte site-uri dar numai cu specificarea sursei si adaugarea unui link catre www.esoterism.ro
 

  Acasa | Metafizica | Astrologie | Consultatii cu PLATA | Servicii | Plata | Diverse | Comunicari | Linkuri | Despre mine 

 
Dezvaluirile fantastice ale unui calugar tibetan


esoterism.ro
site de esoterism, metafizica si astrologie

 
Metafizica
Astrologie
Articole diverse
Comunicari
Consultatii
Modalitati plata
Servicii online
Oracol Sabian
Linkuri
Despre mine
English version
Angels
Astrology
Dictionnary
Energetic Healing
Legends
Lost Civilizations
Magic
Metaphysics
Mysteries
Natural Therapies
Recommendations
Religion
Sabian Oracle
Science
Secret Societies
Spiritual Beings
Spiritual Paths
Traditions
UFO and Aliens


Dezvaluirile fantastice ale unui calugar tibetan


Dezvaluirile fantastice ale unui calugar tibetan



Tibetul a atras dintotdeauna atentia celor care au incercat sa inteleaga sensul vietii si si-au pus intrebari cu privire la existenta si rolul nostru pe acest pamant, mai ales datorita faptului ca el reprezinta centrul budismului. Manastirile se afla sus in munti, iar cararile care duc acolo sint deosebit de periculoase, in special din cauza avalanselor care se produc foarte des, ingropand sub ele zeci de amatori porniti in cautarea iluminarii. Unui neinitiat insa ii este foarte greu sa afle tainele extrem de bine pazite in manastirile budiste. Chiar daca cineva reuseste sa ajunga cumva la o astfel de manastire, cei de aici sunt destul de laconici si nu au relatii cu strainii.


Lobsang Rampa, cercetator si scriitor care a trait mult timp in Tibet, a scris aproximativ 20 de carti ce au fost traduse in numeroase limbi, devenind in scurt timp bestseller-uri. El a calatorit mult, a vizitat manastiri budiste si a reusit chiar sa stea cu calugarii de acolo. Pentru a le castiga increderea, el a trebuit sa se adapteze la ritmul lent al vietii celor care traiesc aici, care, in afara de rugaciunile zilnice obisnuite, nu pronunta niciun cuvint de prisos. Calugarii isi pazesc cu multa grija tainele, dar pentru ca budismul propovaduieste atitudinea pasiva fata de rau si smerenia, ei nu-i alunga pe straini, dar nici nu au legaturi cu ei. Ca rasplata pentru rabdarea si numeroasele sale renuntari, Lobsang Rampa s-a putut bucura de intalnirea cu un calugar, ale carui destainuiri au meritat toate eforturile sale.


Pustnicii, de regula, se pot imparti in doua categorii: primii fac legamant de tacere vesnica si nu vorbesc cu nimeni, in nicio imprejurare. Ei traiesc inchisi si primesc hrana si apa pe care le-o aduce zilnic un servitor tacut. Cu cei din a doua categorie, adica aceia care nu au facut un astfel de legamant, este de asemenea foarte greu de stabilit o legatura, deoarece ei locuiesc in pesteri indepartate, unde se poate ajunge uneori cu riscul vietii. Lobsang Rampa a perseverat si a reusit sa intre in legatura cu un pustnic din cea de-a doua categorie.
Sihastrii, care isi petrec zeci de ani in solitudine, ii intampina cu multa prietenie pe calatorii care reusesc sa ajunga acolo: negustori sau monahi pribegi. Cu toate acestea, pentru a te putea bucura de atentia unui monah, trebuie sa te inarmezi cu multa rabdare. La inceput, sihastrul il examineaza pe musafir. Anii de singuratate i-au ascutit intr-atata simturile, incat el poate vedea clar aura musafirului. Cateodata, chiar si atunci cind monahul este convins de onestitatea persoanei din fata sa, el o supune la diferite incercari si este de ajuns o mica imprudenta din partea acesteia, pentru ca sihastrul nu mai rosteasca niciun cuvant.



Intalnirea cu un monah orb



Petrecand multe zile in compania sihastrului respectiv, Lobsang Rampa a incercat sa-i castige acestuia increderea. Desi era orb, acesta se comporta cat se poate de normal, stiind intotdeauna unde se afla oaspetele sau si ghicindu-i de fiecare data intentiile. Intr-una din seri, batranul l-a rugat pe Rampa sa pregateasca ceaiul, dupa care a inceput sa-i vorbeasca fara graba despre Gradinarii Pamantului.



OZN-urile din Tibet


Cele relatate de batranul orb l-au uimit pe Rampa. Este adevarat ca uneori, in timp ce calatorea prin Tibet, el vazuse deseori fenomene ciudate, pe care ufologii contemporani le-ar fi numit fenomene OZN (Lobsang Rampa si-a scris cartile in anii 20-30 ai secolului al XX-lea). Locuitorii din zona priveau insa fenomenul ca pe ceva normal, numind aparatele de zbor care ale zeilor. Lobsang Rampa a vazut un astfel de car al zeilor chiar deasupra pesterii in care locuia sihastrul. La intrebarea pe care el i-a adresat-o sihastrului privind cele vazute, acesta i-a raspuns linistit: Acestia sunt Gradinarii Pamantului.


Lobsang Rampa nu a insistat cu intrebarile si foarte curand rabdarea i-a fost rasplatita, deoarece sihastrul i-a dezvaluit cercetatorului ceea ce numea el marea taina. Viata sihastrului fusese plina de incercari. Inca din tinerete el cazuse in mainile soldatilor chinezi, care-l supusesera la torturi inimaginabile ce au culminat cu scoaterea ochilor. Tanarul monah s-a tarat tot mai sus si mai sus, de parca o forta nevazuta il tragea spre inaltul cerului. Drumul era lung si anevoios, iar singura hrana a monahului orb erau lastarii plantelor care se incumetau sa creasca acolo. La un moment dat, monahul si-a pierdut cunostinta, iar cand s-a trezit se afla intr-un pat confortabil. El nu putea vedea ce se petrecea in jurul sau, dar toate celelalte simturi ii spuneau ca se afla intr-un loc foarte ciudat. Un glas prietenos l-a anuntat ca a fost salvat de Gradinarii Pamantului si ca se afla in deplina siguranta. Acelasi glas i-a spus ca a fost ales ca reprezentant al Pamantului si ca va trebui sa
vorbeasca in numele acestuia in fata Ligii Lumilor Unite.




Monahului orb i-a fost atasata o telecamera



Povestirea monahului era uimitoare. El i-a descris lui Rampa o baza a extraterestrilor si aparatura care se afla acolo, cu foarte mare exactitate. Pentru ca el sa poata vedea, extraterestrii i-au atasat un aparat pe care astazi l-am putea numi telecamera. Chiar daca cineva s-ar gandi ca povestirea fusese rodul imaginatiei lui Rampa, este clar ca el nu avea de unde sa aiba idee macar despre o serie de inventii de varf ale chirurgiei sfarsitului de secol XX.


Din spusele monahului, Rampa a tras concluzia ca baza extraterestrilor se afla asezata strategic, pe un platou inalt. Aici se gaseau nenumarati vulcani stinsi, ale caror cratere puteau fi folosite pentru dispunerea unei baze secrete, iar podisul insusi era un loc ideal pentru aterizarea unor nave interstelare. In afara de asta, muntii si platoul sunt in permanenta acoperiti de nori, astfel ca baza nu poate fi observata din avion sau cu ajutorul satelitilor.



Locuitorii Atlantidei au declansat Potopul



Ajungand la baza extraterestrilor, monahul a nimerit intr-o lume fantastica, pe care o creasera niste fiinte foarte asemanatoare cu oamenii. La intrebarea cum aratau extraterestrii, monahul a raspuns laconic ca intre ei si oameni nu erau mai multe deosebiri, ca intre europeni, asiatici sau africani. Extraterestrii i-au povestit monahului despre numeroasele lor contacte cu pamantenii, care fusesera insa soldate cu esecuri, in mare parte datorate faptului ca cei contactati considerau cele vazute drept halucinatii.


Gradinarii Pamantului i-au spus apoi monahului o lunga poveste legata de istoria Atlantidei, ai carei locuitori intrasera in contact cu extraterestrii, iar unii dintre ei avusesera chiar si copii cu acestia. Elita conducatoare din Atlantida avea insa alte planuri in legatura cu extraterestrii, astfel ca, in cele din urma, locuitorii Atlantidei au ajuns in posesia energiei nucleare. Povestirea monahului orb poate parea de domeniul fantasticului, dar sa nu uitam ca monahul, care nu parasise niciodata Tibetul si ale carui cunostinte se aflau la nivel de Ev Mediu, nu putea avea nici macar idee despre ceea ce numim fizica nucleara si aplicatiile acesteia.
Descrierea exploziei nucleare ce urmase era reprodusa cu o uluitoare exactitate. Aceasta declansase Potopul, iar extraterestrii asistasera neputinciosi la disparitia Atlantidei. Pentru a evita repetarea unor astfel de tragedii, extraterestrii hotarasera sa intre in contact doar cu pasnicii monahi sau cu oameni al caror nivel spiritual era foarte ridicat. Calea aleasa de ei era lunga, dar numai in acest mod putea fi pregatita omenirea in vederea contactului cu o civilizatie extraterestra.



Unele tehnologii descrise in anii 20 au aparut recent



Revenind la relatarea facuta de monah, trebuie amintit faptul ca insasi descrierea tehnologiei era uimitoare, chiar si pentru cei care au facut cunostinta cu tehnologiile avansate din ultimii ani. Fara indoiala ca au existat multi autori de literatura SF care, pe parcursul catorva zeci de ani, au intuit aparitia realitatii virtuale, dar nimeni nu putea face acest lucru in anii 20. In ceea ce-l priveste pe Lobsang Rampa, oricata fantezie ar fi avut, nu avea cum sa vorbeasca despre reprezentari tridimensionale observate cu ajutorul unor casti speciale sau despre manusi care puteau pipai obiectele, intrucat acest lucru este posibil doar in zilele noastre. In afara de asta, experimentele de proiectare a realitatii virtuale pe scoarta cerebrala, in special in portiunile ce raspund de perceptii, sunt deocamdata in curs de desfasurare, fara a fi obtinute succese deosebite.




Monahul a fost cuplat la o baza de date


Dupa ce a fost cuplat la o baza globala ce continea informatii privind nenumarate lumi ale Universului, monahul a aflat lucruri noi despre uniunile galactice, a vazut activitatea desfasurata de extraterestri privind corectarea evolutiei biosferei. Cu acest prilej, el a aflat ca varsta medie a extraterestrilor era de 5.000 de ani. Foarte recent, cercetatorii au stabilit ca, prin folosirea tuturor resurselor organismului uman, pamantenii vor ajunge la venerabila varsta de 5.000 de ani! Aceste date au fost date publicitatii la 80 de ani dupa publicarea cartii lui Lobsang Rampa. Sa fie si asta o noua coincidenta sau batranul monah orb cu care statuse el de vorba avea cunostinte de bioenergie pe care le au doar cercetatorii contemporani?



Calatoria monahului in alte spatii


Uimitoare este, de asemenea, descrierea amanuntita a batranului monah legata de calatoria lui catre alte constelatii, calatorie descrisa corespunzator nivelului lui de intelegere. El a descris aceasta calatorie ca o trecere de la o fereastra la alta, de la un tablou la altul. Unul dintre extraterestri i-a atras la un moment dat atentia: multe din lucrurile pe care le vezi vor fi curand inventate si pe Pamant.


Monahul a putut vedea, de asemenea, si planetele, ale caror populatii traiau in deplin acord si intelegere, dupa ce in prealabil fusesera distruse toate armele. Dupa parerea extraterestrilor, un astfel de nivel de dezvoltare spirituala nu putea fi atins prea curand pe Pamant. Ei ii permisesera sarmanului monah sa aiba acces la cunostintele lor, stiind ca el nu le va transmite si ca nimeni nu le va putea utiliza in scop de distrugere.
Beneficiar indirect al experientei uimitoare a monahului orb si al informatiilor despre extraterestrii cu care acesta intrase in contact a devenit si Lobsang Rampa. El a scris despre toate acestea cu aproape 80 de ani in urma, fara a se gandi la faptul ca vreodata va fi crezut sau nu.


primit pe mail














Google


Articolele si materialele de pe acest site pot fi preluate si publicate pe alte site-uri dar numai cu specificarea sursei si adaugarea unui link catre www.esoterism.ro
 

  Acasa | Metafizica | Astrologie | Consultatii cu PLATA | Servicii | Plata | Diverse | Comunicari | Linkuri | Despre mine 

 
Cugetarile si sfaturile unui calugar


esoterism.ro
site de esoterism, metafizica si astrologie

 
Metafizica
Astrologie
Articole diverse
Comunicari
Consultatii
Modalitati plata
Servicii online
Oracol Sabian
Linkuri
Despre mine
English version
Angels
Astrology
Dictionnary
Energetic Healing
Legends
Lost Civilizations
Magic
Metaphysics
Mysteries
Natural Therapies
Recommendations
Religion
Sabian Oracle
Science
Secret Societies
Spiritual Beings
Spiritual Paths
Traditions
UFO and Aliens


Cugetarile si sfaturile unui calugar

Cugetarile si sfaturile unui calugar





In societatea complicata in care traim, am intalnit zilele trecute
un calugar ortodox de 85 de ani, considerat a avea har conform
terminologiei utilizata de confratii sai.



L-am intrebat cum se produc vindecarile, ce se intampla cand cineva vine la el.



"Eu, omul nu ma gandesc ca as avea ceva de facut, eu ma deschid si las
Sfantul Duh sa curga prin mine.Nu intreb niciodata omul de ce a venit
la mine,ce problema are, ii simt doar sufletul cat de greu ii este, si
apoi ma rog.Atat fac- ma rog impreuna cu el.Si ii spun ca este o mare
bucurie atunci cand doi se strang in numele Lui ca atunci si El este
cu noi.Pentru mine este o binecuvantare cand cineva imi deschide usa
chiliei.Eu nu privesc omul intrand la mine ci pe Dumnezeu in om
patrunzand in chilie.


La sfarsit simt cum omul este mai usor, mai senin.Eu nu trebuie sa
stiu ce greutate purta el, Dumnezeu stie, imi pastrez doar sufletul
deschis si ma rog din toata inima mea.Deci totul este rugaciunea
noastra catre Dumnezeu, uneori ii tin mainile in ale mele, alteori le
pun pe crestetul capului.Uneori simt ca este nevoie sa mai vina,
alteori stiu ca lucrarea s-a facut. Si miracolul pentru mine nu il
numesc vindecare, il numesc trezirea omului in Dumnezeu."



L-am intrebat de ce intr-o multime agitata, tensionata, nervoasa imi
era mai greu sa ma rog si mi-a raspuns :


"Atat timp cat il privesti pe Dumnezeu ca fiind in afara ta, o sa si
gasesti motive tot in afara ta.Cauza nu sunt cei din jur ci cum il
privesti tu pe Dumnezeu.Daca ai credinta nestramutata ca El este in
tine, realizezi ca nimeni nu poate sta intre tine si Dumnezeu.Ca sa te
rogi cobori in tine, inchizi ochii si in inima ta o sa gasesti
linistea.Acolo te asteapta Dumnezeu.Mintea este prima care fie se
deschide si prin gandurile tale ii lasa pe El sa se manifeste in tine,
sau tot mintea este cea care te impiedica.Mintea tese labirinturi si
uneori se pierde in propria ei tesatura.Daca lasi iubirea din inima ta
sa iti scalde mintea, o sa vezi cum gandurile tale isi gasesc singure
drumul catre Cer."


L-am intrebat de ce se agitau, se luptau oamenii ca sa ajunga sa ia Lumina:
"Te lupti sa ajungi mai aproape de Dumnezeu cand ai o teama in tine, o
neliniste,o indoiala in ceea ce priveste relatia ta cu Dumnezeu.Atunci
intotdeauna gasesti ca mai ai ceva de facut, nu ai facut destul, mai
exista inca si acel ceva o sa iti aduca apropierea, si cauti si cauti
neincetat.Dar daca te opresti din zbucium, din framantare, din
cautare, iti dai voie sa il descoperi in tine.Poti trai o intreaga
viata preocupat sa il cauti in afara ta, dar nu cauti unde
trebuie.Lupta exterioara este un semn al luptei din sufletul acelor
oameni,aspiratia lor, nazuinta lor, cautarea lor, si acela e modul in
care o reflecta."



L-am intrebat cum dupa ore petrecute in picioare, intr-o pozitie in
care nu puteai nici sa te intorci, el nu dadea nici un semn de
oboseala si nu numai aceasta, in jurul lui oamenii erau foarte
linistiti, calmi.Raspandea o vibratie de pace in jur care linstea
multimea.


"Oboseala vine din lupta fiintei cu viata.Cand te opui vietii,
judecand, criticand, maniindu-te, pierzi viata din tine si obosesti,
si este si normal pentruca mergi contra curentului.Iubirea, este
curgerea vietii.Pacea, linistea, se obtin cand lasi viata sa curga
prin tine si nu mai opui rezistenta la ceva".


Si m-a intrebat:"ai obosit vreodata in timp ce te bucurai, in timp ce
iubeai, in timp ce te rugai?Atunci te lasai purtata de curgerea
vietii, nu opuneai rezistenta.Atunci te deschideai prin inima.Obosesti
cand cauti cu mintea, inima nu te oboseste vreodata.Si mintea cauta
neincetat, mereu gaseste altceva de care sa se agate, dar in esenta
mintea isi cauta linistea.


Deci lupta nu este intre noi si cei din jur, sau intamplarile din
viata, ci este intre noi si noi, acea lupta interioara este cea care
epuizeaza."



L-am intrebat cum poti sa iesi din aceasta zbatere, pendulare:
"Nu trebuie sa te zbati ca sa iesi, pentru ca te afunzi si mai rau.Si
vine o vreme cand intelegi ca nu e necesar sa te zbati, ca totul se
intampla de la sine, intelegi ca viata curge lin, nu este o
stradanie.Lupta are loc pana cand se coboara aceasta intelegere,
aceasta pace. Nu fugi dupa Dumnezeu, stai linistit si lasa-l sa se
exprime prin tine".


L-am intrebat cum a ajuns el la aceasta stare de pace, in opinia mea
de iluminare, si mi-a spus ca s-a rugat catre Dumnezeu sa il lumineze
ca sa poata darui la cei din jur, dintr-o credinta ferma ca cererea sa
este auzita si indeplinita, si apoi s-a lasat purtat de valurile
vietii, s-a deschis si i-au venit rugaciunile pe care le simtea cu
sufletul.Nu s-a indoit nici un moment si rugamintea sa la Dumnezeu era
sa ii dea acest har de a darui atat timp cat traieste pe acest pamant.
Acesta considera ca fiind cea mai mare binecuvantare, bogatia inimii.



I-am spus ca in opinia mea biserica s-a indepartat de creinciosi, a
pierdut legatura,si intr-un fel a interupt legatura intre Cer si
Pamant, in conditiile in care ei aveau puterea sa o consolideze.



"Biserica este o institutie alcatuita tot din oameni.Si omul s-a
indepartat de aproapele sau.Si aceasta din teama.Teama de a nu se
pierde invataturile, de a le pastra nealterate,din frica aceasta si-au
concentrat atentia doar pe invatatura si au uitat de ce este mai
important-cei carora li s-a adresat Christos prin invataturile
sale.Iisus nu a vorbit ascuns, doar Apostolilor, el a iesit in
lume.Dar si in Biserica sunt oameni si oameni.


Ce poti face tu ca om este sa studiezi Cuvantul Intemeietorului, sa il
simti, sa citesti si sa alegi acele rugaciuni pe care le simti cu
Sufletul, pentruca daca doar le rostesti fara suflet, ele sunt doar
sunete goale.Prin rugaciune omul se inalta prin Cuvant care este
fapta, prin gand si prin traire.Acestea trei trebuie sa mearga
impreuna ca sa te inalte.Nu e datoria noastra sa ii judecam pe semenii
nostri, asa scrie si in carti sa nu judecam, noi folosim piatra de
temelie, invatatura si ne gasim singuri calea prin care vorbim cu
Dumnezeu."


Mi-a spus ca este foarte important sa ascult tacerea.
"Cauta tacerea, nu urmari sirul cuvintelor mele,asculta-l pe Dumnezeu
in tacerea mea."


Si de cate ori se oprea din vorbit, stateam cu ochii inchisi si
auzeam, simteam sunetul unui falfait de aripi, si vedeam ca un glob
imens de lumina deasupra capului lui.


Aceasta fiinta se adresa cu un respect deosebit pentru toti cei din
jur, cu veneratie, l-am intrebat ce simte el cand vorbeste cu un om:
"Eu cand vorbesc cu un om, il privesc pe Sfantul Duh in el.Sa fii
lipsit de respect la adresa unui om este ca si cum ai fi lipsit de
respect in fata tronului lui Dumnezeu.Nu e suficient sa il vezi pe
Dumnezeu intr-un inger sau in Fiul Sau, uita-te in jur si descopera-l
aici.


Rosteste fiecare cuvant cu respect, rar, nu te grabi sa
vorbesti.Cuvintele sunt alcatuite din Duhul Sfant, si cand vorbesti cu
un om, vorbeste rar si cu respect, stiind ca in acel moment Duhul Sfat
se manifesta prin tine in lume.Lasa ca fiecare cuvant sa vina din
sufletul tau, simte-l inainte sa il rostesti, doar asa el va atinge
sufletul celui caruia i te adresezi.Ceea ce spui tu daca este lipsit
de lumina sufletului tau va trece intr-un cotlon al mintii, si mintea
va uita, daca ceea ce rostesti vine din suflet, acel om va pastra in
sufletul lui nu ceea ce eu sau tu am rostit, ci amintirea bucuriei
sufletului lui."




La plecare doream din suflet sa ii daruiesc ceva, nu stiam ce, ma
framantam, si mi-a raspuns la intrebarea mea nespusa spunandu-mi sa
fac asupra lui semnul crucii si sa il binecuvantez.Ma gandeam cum pot
eu omul sa fac acest gest asupra lui aflat parca in aceasta lume dar
neapartinand ei si mi-a explicat:"cand faci ceva cu toata inima lasi
puterea celesta a Sfantului Duh sa coboare prin tine, omul nu
binecuvanteaza cu puterea omului ci cu cea a Duhului, si in fata Sa
toti suntem egali."



Fiintele iluminate pasesc printre noi, nestiuti, simpli, se simte doar
adierea lumilor celeste la trecerea lor prin viata noastra.
Viseaza ca si cum ai trai vesnic, dar traieste ca si cum ai muri azi,
caci nu conteaza anii din viata ta, ci viata din anii tai.


este un mesaj primit fara a specifica cine este persoana care povesteste.




Google


Articolele si materialele de pe acest site pot fi preluate si publicate pe alte site-uri dar numai cu specificarea sursei si adaugarea unui link catre www.esoterism.ro
 

  Acasa | Metafizica | Astrologie | Consultatii cu PLATA | Servicii | Plata | Diverse | Comunicari | Linkuri | Despre mine