esoterism.ro
site de esoterism, metafizica si astrologie

 
Metafizica
Astrologie
Articole diverse
Comunicari
Consultatii
Modalitati plata
Servicii online
Oracol Sabian
Linkuri
Despre mine
English version
Angels
Astrology
Dictionnary
Energetic Healing
Legends
Lost Civilizations
Magic
Metaphysics
Mysteries
Natural Therapies
Recommendations
Religion
Sabian Oracle
Science
Secret Societies
Spiritual Beings
Spiritual Paths
Traditions
UFO and Aliens


Istoria Egiptului Antic

Istoria Egiptului Antic



Istoria celei mai antice perioade al Egiptului, era invaluita in mister si legende.


Marii invatati au crezut ca vor gasi remnisciente a unor evenimente preistorice in vechile mituri egiptene, cum ar fi cel care descrie lupta dintre zeii Osiris si Seth pentru tronul Egiptului, dar este putin probabil ca aceste mituri sa aibe fond istoric.



Pe de alta parte, investigatorii preistoriei au excavat catune si morminte pe care ei le situau in perioada predinastica, dar este foarte dificil de stabilit cu exactitate de cand dateaza aceste relicve.



in pragul celui de-al treilea mileniu inaintea erei noastre, civilizatia egipteana se face cunoscuta, inscriindu-se in istorie, in acelasi timp, se semnaleaza existenta unui popor cu o rasa relativ omogena, constituirea unui stat, a unei limbi si a unei economii agricole remarcabile pentru punerea la punct a unui sistem complex de irigatii. Scrierea neobisnuita, originala, exprimand legi, obiceiuri, o religie aparte, intregesc aceasta civilizatie structurata, care va evolua destul de putin, timp de trei milenii.


Vechii egipteni foloseau mai multe denumiri pentru tara lor. Cea mai frecventa este, fara indoiala, Kemet, care inseamna „pamantul negru", opus „pamantului rosu." desertic Desheref. in textele egiptene mai figureaza termenii ia meri, avand sensul de „pamant iubit" si ta nutri, cu intelesul de „pamant al nater-ilor," adica pamant al zeilor. Nu se stie prea bine de ce grecii foloseau, inca de pe timpul lui Homer, termenul de Aegyptos, din care noi am facut Egipt. Anumiti autori afirma ca termenul provine, deformat, din Ha-Ka-Ptah, numele templului lui Ptah, din Memphis.



Egiptul Predinastic



Egiptul a fost populat inca din paleolitic (aprox. mileniul X i.e.n.). in neolitic (aprox. mileniul VIII i.e.n.), vechii egipteni se indeletniceau cu pescuitul, cu agricultura primitiva si cu cresterea vitelor. Aproximativ in mileniul al V-lea i.e.n. a inceput descompunerea oranduirilor gentilice si formarea comunitatilor teritoriale. in prima jumatate a mileniul al IV-lea, ca urmare a aparitiei plusprodusului si a proprietatii private, a inceput diferentierea de avere, statale timpurii, numite nomme si conduse de nomarhi. Dezvoltarea economica si sociala, si mai ales necesitatea marilor lucrari de irigatie au grabit unificarea Egiptului antic. Pe la mijlocul mileniului al IV-lea i.e.n. in urma unui sir de razboaie dintre nomme, s-au constituit doua state: Egiptul de Sus (la sud) si Egiptul de Jos (la nord). Regatul de Nord cuprindea delta, intinzandu-se in triunghi, de la orasul Memphis pana la tarmurile maloase ale Mediteranei. Simbolul lui era papirusul: regele din Nord purta o coroana rosie si avea drept emblema albina. Regatul de Sud reprezenta intreaga vale a Nilului, de la Memphis la hotarele cu Nubia; regele din Sud purta o coroana alba si avea drept simbol papura. Hieroglifa care reda „Cele Doua Tari" este o monograma care uneste papura cu papirusul. Prin mileniul III i.e.n. Egiptul de Sus a supus Egiptul de Jos, formand un stat centralizat si unificat cu capitala la Memphis.




Perioada Dinastica Timpurie



Putine se cunosc despre aceasta perioada in timpul careia, intreaga tara pare sa fi fost unita pentru prima data sub conducerea unui singur faraon. in mod traditional aceasta fapta este atribuita faraonului Menes, primul monarh al dinastiei I. Cu el incepe dinastia I. Acesta a intemeiat la granita dintre Egiptul de Sus si cel de Jos cetatea „Zidul Alb", denumita mai tarziu Memphis. Dupa Menes urmeaza, printre altii, regii Djer si Wadj, iar din dinastia a II-a Nynetjer si Khasekhemwy.


Dinastia a II-a 2770 - 2649 i.e.n. in timpul acestei dinastii, capitala era stabilita in orasul This, zeul cel mai venerat fiind Seth, fratele cel malefic al lui Osiris si al lui Isis. Printre regi se numara Nebre, Nineter, Peribsen. Primele doua dinastii au domnit in perioada timpurie a statului egiptean antic. Regii au organizat apararea Egiptului, au infiintat o administratie centrala si au purtat tratative chiar si cu cetatea Byblos din Liban. S-au dezvoltat scrierea si socotitul, prelucrarea pietrei si alte arte. in aceasta perioada s-au pus bazele statului egiptean.



Dinastia a III-a 2649 - 2575 i.e.n. Zoser, unul dintre regii ei, a mutat capitala la Memphis si a construit la Saqqara o piramida in trepte, spre a-i servi drept mormant. Piramida aceasta este considerata piramida care a dat startul construirii obsesive de piramide care a culminat cu realizarea unei dintre cele sapte minuni ale lumii – Marea Piramida. Piramida lui Djoser are o inaltime de 60 m si este cea mai veche constructie din piatra de asemenea dimensiuni din lume. printre faraonii care au domnit in timpul acestei dinastii se numara Sanakht, Khaba, Neferka si Hu.



Regatul Vechi



Dinastia a IV-a 2575 - 2465 i.e.n. Regii din aceasta dinastie sunt Snefru, Keops, Dudufri, Kefren, Mykerinos. Din punct de vedere arhitectural si nu numai, aceasta perioada coincide apogeului Egiptului Antic, in care au fost construite cele mai impresionante monumente. Faraonul Keops este cel caruia ii apartine cea mai mare dintre piramidele care au fost construite vreodata. Ea se afla la Gizeh, iar inaltimea ei de aproape 147 m demonstreaza limpede ca faraonul era in masura sa utilizeze resursele intregului Egipt pentru planurile sale. Cuvantul sau era ordin, iar supusii sai il considerau un zeu. Tot in aceasta perioada este construit si un alt simbol al Egiptului si anume Sfinxul.


Dinastia a V-a 2465 - 2323 i.e.n. Regii din dinastia a V-a il venerau cu fervoare pe zeul Soarelui, Ra. Faraonul Sahure relata pe la 2500 i.e.n. despre campania sa victorioasa impotriva libienilor si despre expeditia flotei sale de-a lungul tarmurilor Mediteranei, spre Byblos. in perioada Regatului Vechi, Egiptul si-a consolidat granitele si a trimis expeditii care sa aduca materii prime, in primul rand piatra, minereuri si lemn. S-a asigurat influenta egipteana la sud de prima cataracta, in Nubia, si in Peninsula Sinai, dar inca nu exista tendinta de extindere a Egiptului prin cuceriri. Printre regii acelei perioade amintim pe Userkaf, Sahure, Isesi, Unas. Din timpul acestei dinastii dateaza textul reprodus de regele din dinastia etiopiana sabaka, ca si mitul lui Horus si al lui Seth, dar si textul fundamental al teologiei din Memfis.


Dinastia a VI-a 2323 - 2150 i.e.n. Faraonii care au domnit au fost Usirkare, Pepi I, Merire si Pepi al II-lea. in aceasta perioada se formeaza o nobilime independenta, iar functiile devin ereditare. Pepi al II-lea are cea mai lunga domnie din istoria Egiptului. Spre sfarsitul dinastiei a Vl-a, Regatul Vechi a inceput sa decada: inaltii functionari din provincii dobandisera o foarte mare putere personala, slabind astfel influenta faraonului. Apoi, statul si-a pierdut o parte din venituri, deoarece templele isi sporeau mereu posesiunile. Succesiunea la tron se decidea tot mai adesea prin lupta. Multi suverani domneau doar pentru perioade scurte si izbucneau razboaie civile.



Arta Regatului Vechi



Dupa cautarile sovaielnice de la inceputul artei predinastice si primele sale realizari, din epoca thinita, arta Regatului Vechi are o evolutie certa, atingand apogeul odata cu dinastia a V-a.


Arta epocii acesteia este dominata de figura impunatoare a regelui, adevarat Horus pe pamant. Suveran absolut, el este mostenitorul unei traditii care contribuie la preamarirea superioritatii sale de netagaduit. Piramida, mormant regal, este marturia cea mai prestigioasa a acestei epoci. La acest mormant se adauga un templu funerar, precedat de o curte vasta, inconjurata de capele.


Printii si inaltii demnitari erau ingropati in cavouri pe deasupra carora se ridicau mici piramide. Oamenii de rand daca erau suficient de bogati ca sa-si poata oferi un mormant, alegeau mastabalele, simple cavouri-borne, sau un ansamblu de incaperi funerare si de capele. O lespede dreptunghiulara reprezenta mortul, asezat in fata mesei pentru ofrande, in dinastia a V-a; basorelieful ajunge la o rara perfectiune, imbinand finetea trasaturilor cu armonia culorilor, infatisand, in scene foarte bine alcatuite, viata zilnica a nobililor egipteni.


Templele celei de a V-a dinastii sunt mai ales temple solare, consacrate lui Ra. Cultul zeului era oficiat in aer liber, in mijlocul curtii vaste, imprejmuita cu un zid de caramida, se inalta o terasa mare, avand forma unei piramide trunchiate, deasupra caruia se afla un obelisc, in fata caruia se inalta altarul principal.


Statuile din Regatul Vechi erau rezervate in exclusivitate cultului funerar. Ele au fost descoperite in capelele anexate piramidelor, in morminte si in mastabale.


Aceste efigii din lemn, piatra dura sau calcar erau pictate. tinuta adoptata de persoana sau de grupurile de persoane era destul de stereotipa: dar ansamblul, departe de a fi banal, exprima - mai ales in arta statuara rezervata regelui - o maiestate impunatoare si o noblete plina de maretie. Printre capodoperele epocii citam admirabila statuie a regelui Zoser (muzeul din Cairo), cea a lui Mikerinos si a sotiei sale Khamererne-bety (muzeul din Boston) sau celebrul calcar policrom reprezentand scribul care sta asezat cu picioarele sub el si a carui figura exprima forta si atentie incordata (muzeul Luvru).



Prima perioada intermediara



Situata intre 2134 - 2040 i.e.n. Prima Perioada Intermediara, o perioada de criza si revolte sociale. O serie de inundatii de mica amploare si foametea rezultata dupa acestea in timpul celei de A Sasea Dinastii au micsorat stabilitatea statului si au provocat unele revolte. Poporul egiptean si-a amintit de Vechiul Regat ca de o Epoca de Aur. Pe langa inovatiile in arhitectura, unele inca vizibile dupa mii de ani, au mai cunoscut o dezvoltare remarcabila pictura si sculptura, precum si medicina, literatura si teologia.


Perioada care a urmat a fost remarcata printr-un declin rapid. in lipsa unei puteri centrale, provinciile au devenit state independente, adesea aflate in razboi unele cu altele. Situatia s-a inrautatit odata cu patrunderea strainilor nomazi in regiunea deltei. Scrierile din aceasta perioada reflecta nesiguranta si tristetea unui popor pentru care: ,,Rasul a pierit. Mahnirea cutreiera prin tara .’’



S-au impus doua regate:



Dinastia a IX-a/a X-a (Herakleopolitana) Suveranii dinastiilor a IX-a si a X-a guvernau de la Heracleopolis in apropierea Oazei Fayum. Dinastia a XI-a (Tebana) Domnitorii dinastiei a Xl-a si-au fixat capitala la Theba, Luxorul de astazi.



Regatul Mijlociu



Dinastia a XI-a (tot Egiptul) 2040 - 1991 i.e.n. Regatul de Mijloc incepe cu reunificarea tarii sub conducerea lui Mentuhotep I. El a presupus ca Horus, numele Coroanei Albe implica automat si conducerea regatului sudic, si astfel el i-a eliminat pe regii de la Herakleopolis. Complexul sau mortuar construit la Dayr al-Bahri contituie inspiratia arhitecturala a templului lui Hatshepsut,construit dupa 500 de ani. Faraonii din aceasta dinastie sunt: Intef I, Intef II, Intef III, Mentuhotep I, Mentuhotep II, Mentuhotep III.



Dinastia a XII-a 1991 - 1783 i.e.n. Amenemhet I a mutat capitala din nou la Memphis. in aceasta perioada a avut loc o reinviere a stilului artistic din Regatul Vechi. Mai tarziu, l-a numit pe fiul sau Sesostris I co-regent. Timp de 10 ani Sesostris a intreprins campanii militare in Nubia inferioara, unde a reusit mai multe cuceriri. Pe cand se afla intr-o campanie militara in Libia, Amenemhet a fost ucis, dar la intoarcere, Sesostris I a reusit sa-si mentina tronul si chiar mai mult de atat, el a reusit sa pastreze si sa imbunatateasca reformele facute de tatal sau, mergand pe urmele tatalui sau, a continuat sa restabileasca pacea in Nubia, inaintand pana la a treia cataracta, insusindu-si bogatele mine de aur ale regiunii. Amenhemet II si Sesostris II ii succeda la tron.



Sesostris III a fost unul dintre cei mai mari faraoni ai Egiptului, a realizat o reorganizare teritoriala a Egiptului. El a impartit Egiptul in patru parti: Valea Nilului de Nord si Sud; Delta de est si de vest. El si succesorul sau, Amenemhet III au lasat o mostenire artistica impresionanta in ceea ce ii priveste pe ei doi ca pe niste conducatori buni, plini de caldura, si adevarati reformatori.



in aceasta perioada scrisul a luat forma clasica de egipteana de mijloc. Desi s-au gasit cateva texte care dateaza din eopca Regatului Vechi, din punct de vedere istoric inceputurile istoriografiei egiptene sunt socotite ca fiind primele secole al Regatului de Mijloc. Cea mai importanta scriere gasita din aceasta perioada este : "Instructii pentru Merikare", un discurs asupra regalitatii si responsabilitatilor morale.


Amenhemet III, Amenhemet IV si Sobeknefru, prima femeie monarh incheie cea de-a XII-a dinastie. Faraonii din aceasta dinastie sunt: Amenemhet I, Sesostris I, Amenemhet II, Sesostris II, Sesostris III, Amenemhet III, Amenemhet IV, Regina Sobeknefru.


Dinastia a XIII-a 1783 - dupa 1640 i.e.n. Adevarata cronologie a celei de-a XIII-a dinastie este cam vaga, din moment ce din aceasta perioada nu sunt prea multe monumente care sa ateste firul evolutiei faptelor. in aceasta perioada au fost multi regi care au domnit pentru o perioada scurta de timp, sau care s-au nascut direct cu titlul regal. Ultimii 50 de ani au reprezentat un adevarat declin. Dupa moartea lui Ay, Egiptul a fost condus de catre regi "pamanteni", dar de o importanta nula. Despre acei regi nu se stie aproape nimic. Imigratiile asiatice au devenit comune, iar Delta de nord-est se confrunta cu invazii de palestinieni. Faraonii din aceasta dinastie au fost: Wegaf, Intef IV, Hor, Sobekhotep II, Khendjer, Sobekhotep III, Neferhotep I, Sobekhotep IV, Ay, Neferhotep II.



Dinastia a XIV-a A durat aproximativ 57 de ani. Regi minori contemporani cu dinastiile XIII si XV.



Arta Regatului de Mijloc



Insuficient cunoscuta, perioada tulburarilor care au zdruncinat Egiptul se incheie in Regatul de Mijloc. Arta, dependenta de cerintele regale sau religioase si de pretentiile nobililor si ale bogaasilor, si-a pierdut vigoarea, estompandu-se in anarhia mediului social, indeosebi in nord. Arta arhitecturala renaste odata cu restaurarea puterii regale: ea pastreaza traditia Regatului Vechi, exprimandu-se totusi intr-o maniera diferita.


Dispunem de marturii destul de putine. Vom cita, de exemplu, templul dinastiei a Xll-a la Medinet-Madi si cel al lui Sesostris III, la Medammud. Mormintele regale au proportii mai modeste, mici piramide din caramida. Mastabalele dispar treptat fiind inlocuite cu morminte cum sunt hipogeele (in antichitate, constructie subterana, alcatuita din mai multe incaperi, destinate sa serveasca ca mormant) sapate in peretii stancilor.


Arta statuara a Regatului de Mijloc este caracterizata prin doua scoli care se influenteaza reciproc si, in cele din urma, se reunesc. Prima confera personajelor o expresie binevoitoare si blanda, integrand traditia Regatului Vechi, adaugandu-i insa cateva elemente de decadenta. A doua, al carui centru de creatie se afla la sud, reprezinta o noua arta, al carui realism este in mod deliberat dur si brutal, preamarind virtutile barbatesti razboinice.
Basoreliefurile si picturile, in ciuda unor atitudini stangace si rudimentar exprimate, isi recapata maiestria recunoscuta pe vremea Regatului Vechi.
Fresce vaste reprezinta numeroase personaje: pictura animaliera ajunge la o perfectiune rar intalnita.


Dar cea mai mare realizare artistica a Regatului de Mijloc este incontestabil aceea a orfevreriei, dovedind o maiestrie exceptionala, fara pereche. Executia bijuteriilor egiptene care ne-au parvenit demonstreaza stapanirea unei tehnici deosebite, o usurinta si un gust desavarsit.



A doua perioada intermediara



Situata intre 1640 - 1532 i.e.n. Migratiile indo-europene alunga popoarele semite din Iran si din Babilonia. Aceasta situatie nelinisteste suveranii celei de-a Xlll-a dinastii, care de la bun inceput isi stabilesc capitala la Tanis, pentru a supraveghea granita cu Asia. Hyksosii (pastori), indo-europeni amestecati cu triburi semite, se reped asupra pamanturilor roditoare ale deltei, facand din orasul Avaris capitala lor bine fortificata. Ei se organizeaza, isi aleg o capetenie, ajung la Memphis si pornesc la cucerirea intregului Egipt.


Nu se pot mentine multa vreme in Egiptul de Sus si sunt nevoiti sa se multumeasca cu stapanirea deltei. Au adus in Egipt calul, animal destul de necunoscut, au introdus carul si caruta cu roti. Ei si-au constituit propriile dinastii (a XV-a si a XVI-a) si, dupa pilda data de faraoni, au pus si ei sa se graveze numele lor in cartusele de pe monumente si de pe statui. Ei il adora pe zeul Seth, zeu al desertului si al haosului, caruia ii pun podoabe orientale, in cadrul procesiunilor de sarbatoare.



Dinastia a XV-a 1640 - 1532 i.e.n. Hyksosii se numeau adesea ca fiind regi pastori sau printi ai desertului. Acestia au distrus capitala de la Memphis si au construit alta noua la Avaris in Delta. Aceasta dinastie este alcatuita din 5, probabil 6 regi, dintre care cel mai faimos fiind Apepi I care a domnit 40 de ani. Regii acestei dinastii sunt: Sheshi, Yakubher, Khyan, Apepi I, Apepi II.



Dinastia a XVI-a (contemporana cu Dinastia a XV-a). Legile din aceasta perioada au adus o multime de inovatii in Egipt, de la modelarea si munca cu unelte din bronz la olarie, razboiul de tesut, noi instrumente si stiluri muzicale. Au fost introduse noi specii de animale si culturi agricole. Cele mai importante investitii in Egipt in aceasta epoca au fost arcul, calul, si pumnalele cu lama lunga. Regii acestei dinastii sunt: Anather, Yakobaam.


Dinastia a XVII-a (Tebana) 1640 - 1550 i.e.n. in timp ce hyksosii domneau in nord, in Teba se afirma o noua familie de conducatori. Acestia au controlat partea Egiptului situata intre Elephantina si Abydos in centru. Prmii conducatori nu au incercat sa-i provoace pe hyksosi, iar intre ei a existat o pace nu foarte usoara. Oricum, regii mai tarzii din aceasta zona s-au ridicat impotriva hyksosilor si au purtat o multime de batalii cu acestia.


Pe atunci domnea un rege, Sekenenra, dar regatul lui cuprindea doar regiunea din sud, hycsosii pusesera stapanire pe orasele din nord: monarhul lor se numea Apozis si tara intreaga ii aducea pri-noasele unui pamant manos, incarcat cu toate bunatatile Egiptului. Razboiul intre cei doi regi a izbucnit si Sekenenra, in varsta de 35 ani, a fost ucis in lupta. Mumia lui a fost descoperita recent, prezentand urmele unei mutilari ingrozitoare. O secure de lupta i-a despicat partea superioara a fruntii, pe o portiune de cinci centimetri; o alta lovitura a patruns pana la creier, deasupra ochiului drept; o spada i-a strapuns obrazul stang; o lance i s-a infipt in craniu, deasupra urechii stangi, si o maciuca i-a strivit ochiul, orbita si radacina nasului. Jertfa lui nu a fost zadarnica, deoarece succesorii lui au izbutit sa-i alunge pe marsavi de pe pamantul atat de roditor al Egiptului. Catre 1600 i.e.n., un faraon teban, Kamosis, ii respinge pe hyksosi, spre nord, recucereste orasul Memfis si lupta impotriva nubienilor, care vroiau sa profite de slabiciunea de care dadeau dovada egiptenii, pentru a pune stapanire pe bunurile lor. Fratele sau, Ahmosis, cucereste in 1550 i.e.n. orasul Avaris si izgoneste definitiv navalitorii. A doua perioada intermediara sfarseste cu Ahmosis.



REGATUL NOU




Regatul Nou




Dinastia a XVIII-a 1550 - 1307 i.e.n. in aceasta perioada au fost marii domni, Ahmosis care i-a expulzat pe hyksosi din Egipt, urmat de Tutmes I care a fost primul faraon care a cucerit teritorii in Est-ul apropiat si Africa. Regina Hatshepsut si Tutmes III care au facut din Egiptul antic o super putere. Magnificul Amnehotep III care a inceput o adevarata revolutie artistica, Amenhotep IV (Akhnaton) si Nefertiti care au inceput o revolutie religioasa-conceptul unui singur Zeu si in sfarsit Tutankhamon care este atat de faimos in zilele noastre. Odata cu aceasta familie a inceput un succes nemaivazut pana atunci pe plan extern. A fost o succesiune la tron a unor regi/ne capabili,care au pus bazele unui Egipt puternic atat pe plan economic cat si politic pentru urmasii din dinastia a XIX-a. Faraonii acestei dinastii sunt: Ahmose, Amenhotep I, Tutmes I, Tutmes II, Regina Hatshepsut, Tutmes III, Amenhotep II, Tutmes IV, Amenhotep III, Amenhotep IV (Akhnaton), Tutankhamon, Ay, Horemheb.



Dinastia a XIX-a 1307 - 1196 i.e.n. Seti I a avut parte de o domnie foarte prospera. El a restaurat o multime de temple, monumente care au fost lasate in paragina. Templul sau de la Abydos ne arata o multime de reliefuri sculptate, cu si despre acea viata antica. Fiul sau, Ramses II este figura dominanta a acestei ere. in tot acest timp hititii au devenit o putere asiatica puternica si astfel a izbucnit intre aceste doua popoare un lung sir de razboaie si tratate. De acum Egiptul a devenit o societate antica multilaterala, fapt reprezentat de expresia artistica mult diversificata. Din pacate istoria nu se putea opri in loc, iar fiul lui Ramses II, Merenptah face mari eforturi in pastrarea prestigiului egiptean. Faraonii acestei dinastii sunt: Ramses I, Seti I, Ramses II, Merenptah, Amenmessu, Seti II, Saptah, Tausret.



Dinastia a XX-a 1196 - 1070 i.e.n. Faraonul Setnakht a domnit foarte putin timp, dar a restaurat disciplina, dupa o perioada lunga de haos. Fiul sau, Ramses III a fost ultimul mare faraon. El are bucuria de a reda Egiptului clipele de glorie, prin infrangerea Oamenilor Marii care a distrus total Imperiul Hitit si au distrus totul in calea lor spre sud. Dupa Ramses III Egiptul a inceput sa sufere un declin economic. Au urmat la tron o multime de regi care s-au autointitulat Ramses, datorita renumelui si cunostintelor de care s-a bucurat acesta. Faraonii acestei dinastii sunt: Setnakht, Ramses III, Ramses IV, Ramses V, Ramses VI, Ramses VII, Ramses VIII, Ramses IX, Ramses X, Ramses XI.



Regatul Nou aduce Egiptului ultimile sclipiri de glorie. Faraonii se razboiesc fara incetare in Asia dar, in acelasi timp, ei inalta temple splendide in cinstea zeilor si edifica morminte marete pentru ramasitele lor pamantesti. Urmeaza decadenta, ocupatia straina, apoi uitarea. Aceasta perioada istorica ofera prilejul de a prezenta noi fatete ale civilizatiei egiptene: razboiul si armata, succesiunile faraonice, o religie eretica, pe cat de limitata pe atat de stralucitoare, construirea templelor si relatarea facuta de diferite cronici ale vremii.



Arta Regatului Nou



Departe de a suscita o reinnoire artistica, asa cum a insemnat Regatul de Mijloc la sfarsitul primei perioade intermediare, Regatul Nou urmeaza, in succesiune logica, Regatului de Mijloc, in domeniul artistic. Dar el izbucneste triumfator si, dupa expresia lui Pierre de Bourguet, „face sa patrunda lumina lui vie si stralucitoare peste tot." Digresiunea amarniana, compusa din realism brutal, pentru arta statuara, si dintr-o arhitectura mai sobra, pentru temple, nu va reusi sa franeze acest entuziasm care va cuprinde intreaga tara, pana la hotarele cu Nubia.



Cele mai numeroase vestigii arhitecturale ale artei egiptene pe care le admiram in ziua de azi provin din Regatul Nou. Egiptul antic pe care-l descopera turistii in valea Nilului este (cu exceptia Marilor Piramide) Egiptul Regatului Nou.



Templele de la Karnak, Luxor, Deir el-Bahari, Abu-Simbel sau admirabilele realizari ale necropolei tebane sunt exemplele sale edificatoare. Aici se atinge o neintrecuta culme a artei arhitecturale egiptene, care se defineste si prin gigantism, daca luam ca exemplu realizarile colosale ale lui Ramses al ll-lea.
Arta statuara, care a sintetizat diferitele scoli ale Regatului de Mijloc, ii adauga elemente noi, cum sunt cele importate din Asia, caracterizate prin moliciune si suplete, inlaturand rigiditatea severa. Artistii depasesc reprezentarea naturalista si se straduiesc sa redea o anumita realitate interioara a subiectului, ceea ce constituie si explica farmecul si eleganta unor statui. Frumusetea inlocuieste adevarul, vigoarea si forta cedeaza locul farmecului si seductiei plastice, in acest gen, una din capodoperele de la inceputul Regatului Nou este admirabila statuie a marelui Tutmosis al lll-lea. mergand pe cele „noua arcuri".



Ar fi atatea lucruri de spus despre arhitectura si sculptura incat am fi tentati sa neglijam celelalte arte. Si, cu toate acestea, am putea discuta la infinit despre bijuterii, mobilier funerar, diferite obiecte de uz casnic, bronzuri, ceramica. Si s-ar cuveni sa acordam un loc deosebit picturii, pentru care Regatul Nou a fost epoca de aur, iar artistii sai se numara printre cei mai de seama, din toate timpurile.




A treia perioada intermediara



Situata intre 1070 - 712 i.e.n. in a treia perioada intermediara, s-a inregistrat o fragmentare a Egiptului si interventia libanezilor si a etiopienilor.
Dinastia a XXI-a 1070 - 945 i.e.n. Declinul Egiptului a inceput sa se manifeste inca de la inceputul dinastiei a XXI-a intemeiate de Smendes. Acesta a transferat capitala de la Per-Ramses la Tanis, intr-o tentativa extrema de a sarbatori controlul asupra tarii si de a mentine contractele cu strainatatea. Toate acestea s-au intamplat chiar daca influenta politica a Egiptului asupra teritoriilor vecine era demult pierduta. Peste autoritatea faraonilor aflati la putere in Delta s-a suprapus cea a teocratiei sacerdotale tebane. in Egiptul de Sus, in tot acest timp a intrat in joc noua forta a generalilor libieni, al caror suveran Tanit Osorkon a fost primul reprezentant.



Dinastia a XXII-a si a XXIII-a 945 - 712 i.e.n. Urcarea pe tron a suveranilor de origine libiana a fost considerata de dinastia a XXII-a, numita si cea libiana, avand capitala la Bubastis, in Delta. inca de la primul suveran al acestui neam, Sesonk I, s-a exercitat o duelitate a puterii in Egipt intre Bubastis si Teba, fapt care a determinat un dezechilibru. Aceasta autoritate s-a deteriorat dupa aproape un secol, cand, incepand cu Sesonk al II-lea, Egiptul s-a fragmentat in trei state independente: unul corespunzand dinastiei a XXII-a, cu capitala la Bubastis; al doilea apartinand dinastiei a XXIII-a, cu capitala la Tanis, iar al treilea era condus in mod independent de marii sacerdoti a lui Amon.



Dinastia a XXV-a (Nubia si Teba) 770 - 712 i.e.n. Independenta statului teban a ajuns la sfarsit cand suveranul dinastiei a XXIII-a, Osorkon al III-lea, a numit-o pe fiica sa „divina adoratoare a lui Amon”, incredintandu-i controlul direct asupra Tebei. Totusi, aceasta situatie a durat putin, care, in cele din urma, faramiteaza Egiptul inainte de a fi partial cucerit de catre un suveran nubian.



Perioada tarzie



Dinastia a XXV-a (Nubia si tot Egiptul) 712 - 664 i.e.n. in adevar, nubienii, care se desprinsesera, de cateva secole, de imperiul egiptean, intemeiasera la Napata un regat independent, puternic influentat de cultura egipteana, fiind credinciosi ai cultului lui Amon. in 712 i.e.n., Pianki a fost ales rege al acestui oras, actualul Karina, asezat in centrul Sudanului, in aval de a patra cataracta a Nilului. Pianki cucereste Egiptul si fondeaza dinastia a XXV-a.
Armatele asiriene ale regelui As-sarhaddon strabat Sinai si ataca Egiptul. Este un adevarat dezastru, in mai putin de doua saptamani ele ajung la Memphis, asediaza orasul si il cuceresc curand. Armatele egiptene sunt infrante, una cate una. Guvernul asirian stapaneste delta, iar monarhii din sud ii platesc tribut.



Taharqua, faraonul nubian, recucereste Memfis in 669 i.e.n. Nu este decat un ragaz, in 666 i.e.n., Asurbanipal, fiul lui Assarhaddon, trimite in Egipt forte considerabile. Memphis si Teba sunt ocupate; apoi asirienii parasesc Egiptul, lasand, insa, cateva trupe de ocupatie.



Tanutamon, succesorul lui Taharqua, restabileste intr-o oarecare masura, dreptul sau de a-si exercita autoritatea asupra deltei: dar veleitatile sale de recucerire primesc o replica cumplita din partea asirienilor, in 664 i.e.n. tara este distrusa. Teba, cel mai mare si mai frumos oras al Egiptului, este naruit. Masacrele sunt ingrozitoare si secole de-a randul raman intiparite atat in mintea egiptenilor, cat si a altor popoare orientale. Dinastia nubiana nu se reface dupa aceasta infrangere, iar Tanutamon este constrans sa se inapoieze la Napata, unde succesorii sai vor mentine, multe secole de-a randul, un regat independent. Cu toata civilizatia sa egipteana, care, de altfel, se va africaniza treptat, acest Sudan nubian a parasit Egiptul definitiv.



Dinastia a XXVI-a (Sais) 664 - 525 i.e.n. Print al Saisului, oras al deltei, Psammetic l (663-609), alunga asirienii din Egipt si intemeiaza dinastia a XXVI-a. Egiptul cunoaste atunci o epoca de reinoire; civilizatia sa va straluci pentru ultima oara pe pamant asiatic sau nubian...mic ragaz ingaduit inaintea caderii definitive.



incercand sa-si regaseasca unitatea culturala: Egiptul se intoarce catre trecutul sau glorios, cel al monarhilor absoluti din Regatul Vechi. Cultul divinitatilor asiatice, care se impusese treptat, este parasit. Se revine la puritatea originara a teologiei egiptene. Sunt readuse la lumina si cinstite Textele Piramidelor, se copiaza, cu fidelitate glaciala, statuile ale caror trasaturi erau deja rigide, din Regatul Vechi; basoreliefurile cauta sa se inspire din cele care impodobesc anticele mastabale.



Arta saita, ultima licarire a artei egiptene, nu va regasi forta si vigoarea vremurilor stravechi. Arhaismul sait nu este decat o renastere artificiala; geniul civilizatiei egiptene a apus definitiv, mistuindu-se in decadenta.




Dinastia a XXVII-a (Persana) 525 - 404 i.e.n. Egiptul intreg este invadat, pana la granitele cu Nubia; incepe dinastia a XXVII-a, cuprinzand faraonii de obarsie persana: Cambize (525-522), care moare nebun, in Siria: Darius l (522-485), care reorganizeaza Egiptul dupa propriile sale legi ancestrale si este invins de greci la Maraton; Xerxes (485-464) care trebuie sa stapaneasca o rascoala egipateana, ivita la sfarsitul domniei tatalui sau: Artaxerxes l (464-424), care trebuie sa trimita 300000 oameni in Egipt pentru a pune capat unei rebeliuni importante, si Darius II (424-404), care pierde Egiptul.



Dinastia a XXVIII-a 404 - 399 in 404, dupa un lung razboi de neatarnare, dus de Amyrtee (404-398), conducatorul partidului national, acesta devine rege si fondeaza dinastia a XXVIII-a a Egiptului. Cele doua dinastii urmatoare, chiar daca domnesc asupra intregului Egipt, nu pot inlatura necazurile pe care le indura un popor de atatea secole: decadenta civilizatiei, autoritatea marilor dregatori locali, certurile dinastice necontenite, importanta crescanda a mercenarilor straini (mai ales greci), amenintarea prezentata de imparatiile asiatice.



Dinastia a XXIX-a 399 - 380 i.e.n. Cinci regi apartin dinastiei a XXIX-a: Neferites l, Mutis, Psammutis, Achoris si Neferites II.


Dinastia a XXX-a 380-343 i.e.n. Este reprezentata de trei regi: Nectanebo l, Teos si Nectanebo II. Nectanebo II are de infruntat opozitia celor credinciosi dinastiei a XXIX-a.



A doua perioada Persana 343 - 332 i.e.n. in Persia, Artaxerxes III (358-338) decide sa recucereasca Egiptul. El esueaza prima data, in 351 i.e.n. Dar, in 343-342 i.e.n., iarna, el intruneste o armata formidabila, de 300000 oameni, sprijinita si de o flota de 300 corabii. Atacat pe mare si pe uscat, Egiptul este repede invins. Nectanebo II se refugiaza in Egiptul de Sus, care este cucerit definitiv de persi, in 341. Trei suverani persi vor stapani succesiv valea Nilului: Artaxerxes III, apoi Arses (338-335) si Darius III (335-330).



Perioada Greco-Romana



Dinastia macedoneana 332 - 304 i.e.n. in 332 i.e.n., Alexandru cel Mare, dupa ce l-a invins pe Darius III la Issos, „elibereaza" tara. in noiembrie 332 i.e.n. patrunde in Egipt unde nu intalneste rezistenta. A reusit prin ofrande aduse lui Amon sa se declare fiu al zeului ceea ce-i dadea dreptul de a mosteni tronul Egiptului. El a mai intemeiat in Egipt si un oras pe care l-a numit Alexandria (332/331 i.e.n.) aici construindu-se mai tarziu una dintre cele 7 minuni ale lumii antice, farul din Alexandria. Farul din Alexandria se ridica inalt deasupra insulei, in port. Focul din varful sau ardea zi si noapte, ghidand navele pierdute in valurile furtunilor. in fiecare zi, carute trase de cai carau tone de lemn inauntrul turnului pentru a mentine focul aprins. Alexandru a intrerupt consolidarea imperiului in 3 iunie 323 i.e.n. datorita sanatatii sale avand sa se stinga din viata la 13 iunie 323 i.e.n. la varsta de numai 33 de ani, murind fara a-si desemna un succesor.



Dinastia ptolemeica 304 - 30 i.e.n. Ptolemeu I Soter, unul dintre cei mai straluciti generali ai lui Alexandru, devine satrap (guvernator) al Egiptului punand bazele celui mai puternic stat militar-birocratic al lumii elenistice. Adopta titlul de rege intemeind dinastia ptolemeica/lagida - Egiptul Lagid care cuprindea Egiptul pana la prima cataracta si Cyrenaica.



274 i.e.n. incepe conflictul de 150 de ani cu Regatul Seleucid pentru posesiunile din sudul Siriei.

116 i.e.n. Egiptul Lagid este impartit in 3 state.

74 i.e.n. Cyrenaica devine provincie romana.

48-47 i.e.n. Razboiul Alexandrin, disputa dinastica dintre Cleopatra VII si fratele ei Ptolemeu XIII. Caesar intervine si o instaleaza pe tronul Egiptului pe Cleopatra.

47-30 i.e.n. Domnia Cleopatrei care incearca, cu ajutorul lui Caesar si ulterior al lui Marcus Antonius, sa restabileasca vechile granite ale REgiptului Lagid.

30 i.e.n. Capitularea Alexandriei si sinuciderea Cleopatrei si a lui Marc Antonius. Egiptul, ultimul stat elenistic este cucerit de Octavianus si transformat in provincie romana.



imparatii romani 30 i.e.n. - 395 e.n. Dupa cucerirea de catre Octavianus, egiptul devine o provincie romana administrata direct de un prefect al imparatului. Pentru urmatorii 600 de ani, Egiptul a fost cosul de paine al Romei, aducand imperiului transporturi constante de faina. imparatii luau de asemenea aur si argint din minele Egiptului. Dar pe de alta parte, Egiptul a "cucerit" Roma. Romanii mandri, impresionati de monumentele, oamenii si cultura antica a Nilului, au imitat multe traditii egiptene chiar si in moarte. Integrarea Egiptului in Imperiul roman duce la o influenta culturala asupra culturii romane. Astfel la Roma, se dezvolta cultul lui Osiris si Isis. Romanii bogati din Egipt isi conservau trupurile, dupa moarte, in mumii. Artistii pictau portretul persoanei decedate si il atasau sicriului, la fel ca mastile din Egiptul Antic.







Google


Articolele si materialele de pe acest site pot fi preluate si publicate pe alte site-uri dar numai cu specificarea sursei si adaugarea unui link catre www.esoterism.ro
 

  Acasa | Metafizica | Astrologie | Consultatii cu PLATA | Servicii | Plata | Diverse | Comunicari | Linkuri | Despre mine