esoterism.ro
site de esoterism, metafizica si astrologie

 
Metafizica
Astrologie
Articole diverse
Comunicari
Consultatii
Modalitati plata
Servicii online
Oracol Sabian
Linkuri
Despre mine
English version
Angels
Astrology
Dictionnary
Energetic Healing
Legends
Lost Civilizations
Magic
Metaphysics
Mysteries
Natural Therapies
Recommendations
Religion
Sabian Oracle
Science
Secret Societies
Spiritual Beings
Spiritual Paths
Traditions
UFO and Aliens


Fragment din cartea eseniana a revelatiilor

Fragment din cartea eseniana a revelatiilor

El va veni adus de ingerul Aerului/ si-L veti vedea./ Atunci toti fratii/ Care alcatuiesc imensa fraternitate pamanteasca/ isi vor uni vocile/ Pentru a canta Gloria Sa./ Asa sa fie, Amin. 
si vocea vorbi:
"Eu sunt Alpha si Omega, inceputul si sfarsitul/ Cel care este, a fost si va fi./ Eu m-am intors sa vad cine ni s-a adresat./ intorcandu-ma am vazut sapte lumanari aurite/ si in mijlocul luminii lor sclipitoare,/ Se afla cineva asemanator Fiului Omului,/ imbracat cu o haina alba ca neaua./ Vocea Sa ca muzica unui parau, se raspandea-n aer/ si-n mainile sale tinea sapte stele/ Care straluceau din claritatea orbitoare a cerului./ Cand vorbea, chipul Sau era scaldat de o lumina/ La fel de stralucitoare ca lumina a o mie de sori./ si spuse: "Nu-ti fie teama, Eu sunt primul si ultimul;/ inceputul si sfarsitul/ Scrie ce ai vazut,/ Lucrurile care sunt si cele ce vor fi,/ Misterul celor sapte stele care imi umplu mainile/ si al celor sapte lumanari care ard cu lumina eterna./ Cele sapte stele sunt ingerii Tatalui Ceresc/ si cele sapte lumanari ingerii Mamei Pamantesti,/ Spiritul omului e flacara/ Care uneste lumina stelelor cu vapaia candelelor,/ Un pod sacru si scanteietor intre pamant si cer".

Astfel vorbi Cel care tine sapte stele in mana Sa si merge printre flacarile celor sapte candele aurite. Cel care are urechi sa asculte ce spune Spiritul:
"Celui care a depasit obstacolele ii voi da substanta/ Arborelui vietii/ Care se afla in centrul paradisului luminos al lui Dumnezeu".
Atunci ridicai ochii/ si vazui o usa deschisa spre cer./ O voce rasuna peste tot, ca o trompeta/ Ea mi se adresa:
"Urca pana aici/ si-ti voi arata lucrurile ce vor veni".

Imediat, in gand,/ M-am indreptat catre usa deschisa/ Pe care am depasit-o pentru a patrunde/ intr-un ocean de lumina stralucitoare./ in mijlocul acestei viziuni orbitoare se afla,/ inconjurat de un curcubeu de culoarea smaraldului/ Un tron pe care sedea cineva cu chipul ascuns./ Treisprezece jilturi incercuiau tronul/ si pe ele am vazut/ Treisprezece batrani invesmantati in alb,/ A caror fete erau invaluite in nori de lumina./ in fata tronului ardeau sapte candele/ Cu focul Mamei Pamantesti./ si straluceau de asemenea sapte stele,/ Focul Tatalui Ceresc./ Mai era de asemenea o mare de cristal./ Suprafata sa reflecta muntii, vaile, oceanele pamantului/ si toate fiintele creatiei./ Cei treisprezece batrani se inchinara in fata splendorii Aceluia/ Care sedea pe tron, cu chipul ascuns,/ si rauri de lumina se revarsau de la unul la altul,/ Unindu-le mainile./ Ei exclamara:/ "Sfant, Sfant, Sfant/ Este Domnul Dumnezeu Atotputernic,/ Care a fost, este si va fi./ tie, Doamne ti se cuvin/ Gloria, Onoarea si Puterea,/ Caci Tu esti Creatorul tuturor lucrurilor"./ Eu vazui in mana dreapta a celui care sedea pe tron,/ Cu chipul ascuns,/ O carte acoperita de inscriptii in interior si pe spate,/ si sigilata cu sapte peceti./ Am auzit un inger intreband cu o voce puternica:/ "Cine e demn sa deschida aceasta carte/ si sa-i desfaca sigiliile?"

si nimeni din cer, de pe pamant, sau de sub pamant,/ Nu putea sa deschida sau sa citeasca aceasta carte./ Eu am plans, caci cartea nu putea fi deschisa,/ si eu eram incapabil sa citesc ce era scris in ea./ Unul dintre cei batrani imi spuse:

"Nu plinge/ intinde-ti mana si ia cartea,/ Da, cartea cu sapte sigilii si deschide-o,/ Caci a fost scrisa pentru tine/ Care esti in acelasi timp ultimul dintre cei de pe urma/ si primul dintre fruntasi".

Eu am intins mana catre carte./ Deodata invelisul ei se dadu la o parte/ si mainile mele atinsera paginile aurite/ si ochii mei contemplara misterul celor sapte sigilii./ Eu privii si auzii vocea numerosilor ingeri/ Adunati in jurul tronului./ Ei erau de zece mii de ori cate zece mii,/ Milioane si milioane care proclamau tare:/ "Fie ca gloria si intelepciunea, forta/ si puterea sa fie pe veci/ A Celui care va revela misterul misterelor."
Eu vazui norii de lumina retragandu-se,/ Formand o punte de foc care unea mainile mele/ Cu cele ale celor treisprezece batrani/ si cu picioarele Celui care era asezat pe tron,/ Cu chipul ascuns.
Am deschis primul sigiliu/ si am contemplat ingerul Aerului./ Dintre buzele sale iesea suflul vietii./ El ingenunchie deasupra pamantului/ si dadu omului vantul intelepciunii./ Omul inspira./ si cand expira, cerul se intuneca,/ Aerul dulce deveni viciat si fetid,/ Norii de fum raufacator acoperira tot pamantul/ si mi-am intors privirea plin de rusine.
Am deschis al doilea sigiliu/ si am contemplat ingerul Apei./ Printre buzele sale curgea apa vietii./ El ingenunchie deasupra pamantului/ si dadu omului oceane de iubire./ Omul intra in apele limpezi si stralucitoare./ La contactul cu el, undele se intunecara,/ Apele de cristal se inegrira./ Pestele agoniza in bezna infecta,/ Toate fiintele murira de sete/ si eu mi-am intors privirea plin de rusine.
Am deschis cel de al treilea sigiliu/ si am contemplat ingerul Soarelui./ intre buzele sale curgea lumina vietii./ El ingenunchie deasupra pamantului,/ si dadu omului focul puterii/ si forta soarelui patrunse in inima omului./ Din aceasta putere omul a creat un fals soare;/ El raspandea focul distrugerii,/ Arzand padurile, devastand pajistile inverzite,/ Nelasand decat oase carbonizate din fratii sai,/ si mi-am intors privirea plin de rusine.
Am deschis cel de-al patrulea sigiliu si am contemplat ingerul Bucuriei./ intre buzele sale curgea muzica vietii./ El ingenunchie deasupra pamantului/ si dadu omului cantecul pacii./ Pacea si bucuria vibrau in sufletul omului/ Ca sunete muzicale./ Dar acesta nu auzea decat disonantele/ Tristetii si amaraciunii./ El trase spada/ si taie mainile artizanilor pacii./ El o trase din nou/ si taie capetele cantaretilor,/ si m-am intors plin de rusine.
Am deschis cel de-al cincilea sigiliu/ si am contemplat ingerul Vietii./ intre buzele sale curgea sfanta alianta dintre Dumnezeu si om./ El ingenunchie deasupra pamantului/ si dadu omului darul creatiei./ Omul a dat nastere unei fosile de fier in forma de sarpe/ si recolta sa fu foamea si moartea,/ si m-am intors plin de rusine.
Am deschis cel de-al saselea sigiliu/ si am contemplat ingerul Pamantului./ intre buzele sale curgea raul vietii eterne./ El ingenunchie deasupra pamantului/ si dadu omului secretul eternitatii./ El il invita sa deschida ochii/ Pentru a contempla misteriosul arbore al vietii in oceanul cosmic/ Dar omul ridica mana si-si scoase ochii,/ Spunand ca nu exista eternitate,/ si m-am intors plin de rusine.
Am deschis cel de al saptelea sigiliu/ si am contemplat ingerul Mamei Pamantesti./ El aducea, emanand de la Tatal Ceresc,/ Un mesaj de lumina stralucitoare/ Destinat exclusiv omului/ Care traia intre cer si pamant./ Mesajul a fost murmurat la urechea sa/ Dar el nu-l auzi deloc./ De aceasta data nu m-am mai intors plin de rusine,/ Am intins bratele catre aripile ingerului/ si m-am adresat cerului:/ "Spune-mi mesajul, caci vreau sa gust din fructul/ Arborelui vietii care se afla in oceanul cosmic."/ si ingerul ma privi cu o tristete infinita./ O mare tacere se facu in ceruri,/ Apoi rasuna o voce/ Cu sunet de trompeta:/ "Tu, omule, vrei sa vezi raul pe care l-ai nascut/ Atunci cand te-ai indepartat de tronul lui Dumnezeu,/ Atunci cand ai neglijat darurile/ ingerilor Mamei Pamantesti/ si ai Tatalui Ceresc?"/ O durere teribila ma asalta/ Odata ce simtii in mine/ Sufletele tuturor celor care s-au orbit/ Pentru a nu vedea decat dorintele lor carnale,/ si vazui cei sapte ingeri in fata lui Dumnezeu./ si primira sapte trompete.
Un alt inger se apropie de jilt/ Cu o cadelnita aurita./ El primi multa tamaie/ Pentru a o depune ca ofranda pe jiltul pregatit ca dinaintea tronului,/ insotit de rugaciunile tuturor celorlalti ingeri./ Fumul tamaii iesea din mana sa,/ Se ridica inaintea lui Dumnezeu./ ingerul lua cadelnita/ O umplu cu focul din jilt,/ Apoi el o risipi catre pamant./ Voci si traznete rasunara,/ Erau fulgere si cutremure./ Cei sapte ingeri isi ridicara goarnele/ si se pregatira sa sufle.
Primul inger facu sa rasune goarna sa./ O grindina si o ploaie de sange si de foc/ Se abatu pe pamant./ Padurile si arborii inverziti fura arsi in intregime/ si ierburile fura transformate in cenusa.
Al doilea inger suna din goarna sa./ si un munte mare de foc/ Se prabusi in mare,/ in timp ce un nor de sange se ridica din pamant.
Al treilea si al patrulea sunara de asemenea,/ Declansand un puternic cutremur./ Soarele se intuneca/ si luna a capatat culoarea sangelui.
Al cincilea inger facu sa rasune goarna sa,/ si stelele se prabusira pe pamant/ Ca smochinele din smochin/ Cand un vant violent il scutura.
Al saselea inger suna din goarna sa/ si cerul se infasura/ Ca un covor care se ruleaza./ Pe toata intinderea pamantului nu mai era nici un singur arbore,/ Nici o floare, nici un fir de iarba. Cand m-am indreptat pentru a scruta orizontul,/ Picioarele mele se infundara in solul malos, rosu de sange./ O mare tacere inundase pamantul.
Al saptelea inger facu sa rasune goarna sa/ si eu vazui o fiinta puternica coborand din cer/ invesmatata intr-un nor. Corpul sau era incins cu un curcubeu/ Chipul sau era asemenea unui soare,/ Picioarele sale coloane de foc./ El tinea in mana sa o carte deschisa./ El puse piciorul sau drept pe mare, piciorul sau stang pe pamant,/ si el striga cu o voce puternica:/ "Omule, doresti tu ca aceasta viziune sa se realizeze?"/ Eu raspunsei:/ "Tu stii, O, Cel prea Sfant,/ Ca eu sunt gata la orice/ Pentru ca aceste teribile evenimente sa nu se petreaca."./ El imi spuse:/ "Omul a creat aceste puteri de distrugere./ El le-a modelat din propriul sau spirit,/ El s-a intors/ De la ingerii Tatalui Ceresc si ai Mamei Pamantesti,/ El este artizanul propriei sale ruine."/ Eu intrebai:/ "Atunci, nu mai este nici o speranta?"/ O lumina stralucitoare arse mainile sale ca un rau,/ si el raspunse:/ "Exista mereu speranta,/ O, tu OM pentru care cerul si pamantul au fost create."/ Atunci ingerul/ Ale carui picioare se odihneau pe mare si pe pamant/ isi ridica mana spre cer/ si jura pe Cel care traieste vesnic,/ Care a creat cerul si tot ce el contine,/ Pamantul si tot ce el contine/ Marea si tot ce ea contine,/ Ca acest timp va fi intr-o zi,/ Ziua in care vocea celui de al saptelea inger rasuna./ Atunci misterul Domnului va fi revelat/ Celor care vor fi mancat fructele arborelui vietii/ Care se afla vesnic in oceanul cosmic./ si vocea relua:/ "Mergi si ia cartea deschisa care ti-o da ingerul/ Care sta sprijinit pe mare si pe pamant"./ M-am dus catre inger si i-am zis:/ Da-mi cartea/ Ca vreau sa ma hranesc cu fructele arborelui vietii/ Care se afla in mijlocul oceanului cosmic"./ ingerul imi dadu cartea,/ Am deschis-o si citii,/ Ceea ce a fost si ce va fi./ Am vazut holocaustul nimicind pamantul/ si marea distrugere/ Care ineca toata suflarea sa intr-un ocean de sange./ Am vazut de asemenea eternitatea omului/ si iertarea mereu inoita a Celui Atotputernic./ Sufletele oamenilor erau asemenea paginilor albe ale unei carti,/ Mereu gata ca un nou cantec sa fie gravat./ Eu mi-am ridicat din nou privirea/ Catre cei sapte ingeri ai Mamei Pamantesti/ si cei sapte ai Tatalui Ceresc./ Mi-am simtit picioarele atingand fruntea sacra a Mamei Pamantesti,/ Degetele mele atingand picioarele sacre ale Tatalui Ceresc/ si am intonat un imn de gratitudine:/ "Binecuvantat fii Tu, Tata Ceresc,/ Care m-ai condus catre izvoarele vii/ Ale gradinii eterne./ Arborele vietii isi indreapta ramurile cele nemuritoare/ Catre cerul infinit/ si radacinile sale se ancorara/ in apele profunde ale curentului vietii./ si Tu, o Tata, protejezi fructele sale./ ingerii Tai, ai zilei si ai noptii/ si flacarile luminii Tale/ Vegheaza asupra creatiei Tale./"
Dar vocea vorbi din nou/ si ochii mei au fost intorsi,/ De la splendorile Regatului Luminii./ "O, omule, pazeste-te!/ Poti avansa pe drumul cel bun/ si trai in compania ingerilor./ Ziua tu poti canta pentru Mama Pamanteasca,/ si noaptea pentru Tatal Ceresc,/ Ca purtator de cuvant al Legii./ Dar iti vei abandona fratii,/ ii vei lasa sa se scufunde intr-o groapa de sange/ in timp ce pamantul desfigurat tremura si geme de durere/ Sub lanturile sale de piatra?/ Vei bea tu din cupa vietii eterne cand fratii tai mor de sete?"/ Inima mi se umplu de compasiune/ si ridicand ochii am vazut/ O femeie imbracata intr-un soare, cu luna la picioarele sale,/ O coroana de sapte stele stralucesc pe capul sau./ Am inteles ca ea e sursa apelor/ si mama padurilor/ si apoi m-am regasit pe malul marii./ Vazui o fiara iesind din apa/ si corpul sau imprastia un miros gretos si respingator./ Acolo unde ea aparu,/ Apa limpede se transforma in mocirla./ Corpul sau era acoperit de o carapace neagra fumeganda./ Femeia imbracata in soare/ intinse bratele sale catre fiara/ Care se apropia si o inlantui./ Pielea se ofili sub suflul otravit al animalului/ Care o franse intre bratele sale de stanca / si apoi se scufunda in mocirla cu lacrimi de sange./ Din gatlejul animalului iesira osti de oameni/ Fluturandu-si spadele si incaierandu-se unii cu ceilalti./ Ei se luptara cu furie,/ Taindu-si membrele si scotandu-si ochii/ inainte de a disparea intr-o gaura a mocirlei/ Urland de durere./ Eu ma apropiai de marginea gaurii si mi-am bagat mana in ea./ Vazui un vartej de sange/ Care ii tinea pe oameni prizonieri ca pe niste muste/ intr-o plasa de paianjen./ si am spus cu voce puternica: "Fratilor, plecati spadele voastre si apucati-mi mana./ Renuntati la a mai murdari si profana pe Cea/ Care v-a dat nastere/ si pe Cel care v-a lasat mostenirea Sa./ Vremea vinovatiei voastre s-a incheiat./ incetati atunci zilele macelului si prigoanei voastre,/ Caci cel care ia in captivitate va fi captiv,/ Cel care omoara cu spada de spada va pieri./ Vanzatorii pamantului vor plange si vor fi indoliati,/ Caci nimeni nu le va mai cumpara nimic./ Negustori de aur, de argint si de pietre pretioase,/ De perle, de fireturi de matase, de stofe si de purpura,/ De marmura, de oi si de cai,/ De care, de sclavi si de suflete omenesti,/ Nu veti mai putea nici cumpara nici vinde.
Totul e scufundat intr-o mare de sange/ Caci voi v-ati intors de la Tatal si de la Mama voastra,/ si pentru ca voi venerati fiara care cladeste un paradis din pietre./ Lasati sa va cada spadele fratilor si apucati mana mea./ in clipa in care degetele noastre se impreunara,/ Am vazut aparand o mare cetate la orizont./ Voci si tunete rasunara, fulgere luminara./ Un  cutremur se dezlantui,/ De o putere inca necunoscuta./ El sfarama marea cetate in trei/ si orasele si noroadele se prabusira./ Marea cetate prabusi/ Cupa cu vin/ A maniei teribile a Domnului,/ Insulele pornira in deriva/ si muntii au disparut./ Grindina cazu din cer/ Cu bucati de gheata mai mari decat pietroaiele./ Un inger puternic apuca o stanca enorma/ si o arunca in mare, zicand:/ "Astfel va fi distrusa marea cetate,/ si nu va mai fi in veci recladita./ Harpistii, flautistii, cantaretii/ Nu vor mai fi auziti intre zidurile tale, mare cetate,/ si nici un mestesugar nu-si va mai instala atelierul./ Niciodata in incinta ta/ Nu va mai scrasni moara de piatra,/ Nu va mai straluci lumina lumanarii,/ Nu va mai rasuna vocea logodnicelor./ Caci negustorii erau oamenii cei mai venerati din lume/ si prin inselatoriile tale natiunile lumii au fost amagite;/ in incinta ta a fost imprastiat sangele profetilor, sfintilor si a tuturor celor care au fost masacrati pe pamant"/
Fratii mei imi apucara mana/ si iesira cu mare greutate din gaura mocirlei./ Stateau uimiti pe nisip/ si cerurile se rupsesera pentru a lasa ploaia sa le spele corpurile lor namolite./ Am auzit din cer/ O voce asemanatoare mugetului apelor/ si tunetului sonor./ Am auzit vocea harpistilor, acompaniati de instrumentul lor,/ Intonand un cant nou in fata tronului./ Vazui un alt inger zburand pe firmament,/ Aducand cu el cantecele zilei si ale noptii,/ si evanghelia eterna,/ Pentru a o predica celor care salasuiesc pe pamant,/ Celor care au iesit din mlastina/ si stateau in fata tronului dezbracati si spalati de ploaie./ ingerul exclama:/ "Temeti-va de Domnul si slaviti-L,/ Caci ora judecatii Sale va veni!/ Slaviti-l pe Cel care a creat cerul si pamantul,/ Marea si izvoarele".
si am vazut cerul deschizandu-se, lasand sa se vada un cal alb./ Calaretul sau se numea Adevar, Sinceritate si Dreptate./ Ochii sai aruncau flacari,/ Purta mai multe coroane si un vesmant de lumina scanteietoare./ Picioarele Sale erau goale./ El se numea Cuvantul lui Dumnezeu./ in spatele Sau venea Sfanta Fraternitate,/ Calare pe cai albi./ Toti erau in haine albe imaculate./ Ei patrunsera in gradina infinita / in mijlocul careia se gaseste arborele vietii./ Oamenii dezbracati, muiati de ploaie, se apropiara de ei/ Tremurand in asteptarea judecatii./ Pacatele lor erau numeroase, ei au patat lumea,/ Distrugand fiintele pamantului si ale marii,/ Au otravit solul, au infectat aerul,/ si au ingropat de vie pe Mama care le-a dat nastere./ Dar nu mai vazui ce li s-a intamplat,/ Caci se schimba viziunea mea./ Un nou cer si un nou pamant aparura,/ Caci cele dinainte au disparut,/ Ca si marea./ Am vazut Sfanta Cetate a Fraternitatii/ Coborand din cerul lui Dumnezeu,/ Ca o logodnica impodobita pentru mirele sau.
Am auzit, venind din cer, o voce anuntand:/ "Iata cum muntele pe care locuieste Domnul se inalta deasupra culmilor si colinelor,/ Toti se indreapta catre el in masa,/ Veniti atunci catre muntele Domnului,/ Catre locuinta Sa,/ Pentru a-i auzi invataturile./ El va va arata calea,/ si noi il vom urma/ Caci Legea se va naste din Sfanta Fraternitate./ Priviti, casa Domnului e in mijlocul oamenilor/ El va locui cu ei si ei vor fi poporul Sau./ Dumnezeu insusi va fi printre ei si va fi Domnul lor,/ Consolatorul care le usuca lacrimile./ Moartea, tristetea, plansetele/ si durerea nu vor mai exista,/ Caci ce-a fost apartine trecutului./ Cei care se luptau/ Schimbara spadele lor in osii ale carutei/ si lancile lor in hamuri./ Nici o natiune nu va mai ridica armele una impotriva alteia/ si ele nu vor mai invata arta razboiului,/ Caci ce-a fost apartine trecutului".
Vocea adauga:/ "Priviti, Eu reinnoiesc totul./ Eu sunt alfa si omega, inceputul si sfarsitul./ Eu voi da apa celui insetat/ si cel care va invinge obstacolele va mosteni totul./ El va fi fiul Meu si Eu voi fi Dumnezeul sau./ Dar cei fricosi si scepticii/ Cei necinstiti, ucigasii si toti mincinosii/ Vor cadea in abisul lor de focuri amarnice."
Din nou viziunea se schimba si eu auzii cantecul Sfintei Fraternitati: "Veniti sa mergem in lumina Legii"./ si am vazut orasul sfant/ si fratii care au patruns in el./ Orasul nu mai avea nevoie de soare/ Sau de luna pentru a-l lumina,/ Caci Slava lui Dumnezeu il ilumina./ si am vazut raul pur al apei vietii/ Curgand limpede ca un cristal din tronul lui Dumnezeu./ in mijlocul raului se afla arborele vietii/ Care avea paisprezece soiuri de fructe/ si le oferea celor flamanzi./ Frunzele arborilor serveau la vindecarea popoarelor./ Noaptea nu mai exista./ Fratii nu mai aveau nevoie de lumanari si nici de lumini/ Caci Domnul le dadea lumina/ si ei vor domni de-a pururi si in vecii vecilor".
Spiritul Tau m-a patruns,/ Strapungandu-ma si revelandu-mi secretul tau minunat./ El a facut sa tasneasca in mine/ Un izvor de cunoastere,/ O fantana de putere,/ Un torent de dragoste si intelepciune/ Asemenea splendorii/ Luminii eterne.
 




Google


Articolele si materialele de pe acest site pot fi preluate si publicate pe alte site-uri dar numai cu specificarea sursei si adaugarea unui link catre www.esoterism.ro
 

  Acasa | Metafizica | Astrologie | Consultatii cu PLATA | Servicii | Plata | Diverse | Comunicari | Linkuri | Despre mine