esoterism.ro
site de esoterism, metafizica si astrologie

 
Metafizica
Astrologie
Articole diverse
Comunicari
Consultatii
Modalitati plata
Servicii online
Oracol Sabian
Linkuri
Despre mine
English version
Angels
Astrology
Dictionnary
Energetic Healing
Legends
Lost Civilizations
Magic
Metaphysics
Mysteries
Natural Therapies
Recommendations
Religion
Sabian Oracle
Science
Secret Societies
Spiritual Beings
Spiritual Paths
Traditions
UFO and Aliens


Einstein si experimentul Philadelphia

Einstein si experimentul Philadelphia



"A cincea forta"


In cadrul Institutului pentru studii superioare din Princeton (localitate unde s-a stabilit in 1933), genialul fizician Albert Einstein a realizat numeroase studii asupra posibilitatii calatoriilor in timp. Studiind forma de manifestare a celor patru forte ale Universului (forta gravitationala, forta electromagnetica, forta nucleara tare si forta nucleara slaba), Einstein a dedus ca lipseste totusi ceva. Daca studia manifestarea lumii reale numai prin prisma acestor forte, Universul devenea static, lipsit de viata si de "neprevazut", ceva asemanator unui mecanism determinabil in mod exact. Astfel, el a intuit ca lipseste "a cincea forta", care ar trebui sa le uneasca pe toate.


Aceasta teorie a unificarii a stat la baza cercetarilor sale ulterioare. Einstein a descoperit ca timpul nu este altceva decat o succesiune de evenimente care cauta o ordonare succesiva de cauze si efecte. Aceasta ordine reprezentata de timp este de fapt doar o tendinta de a da un sens "dezordinii" in care fenomenele din Univers coexista. In 1935 a gasit o confirmare a ideilor sale care i-a permis genialului magician al timpului sa-si continue studiile la o scara mai larga. Cercetarile sale asupra atomului tinteau de fapt si ele descoperirea acestei forte. Adevarata manifestare a celei de-a cincea forte nu tinea de natura unei forte fizice, ea fiind o forta superioara celorlalte forte, ceva ce le unifica si le dadea o coerenta.


Einstein si experimentul Philadelphia



Datorita cercetarilor sale, Einstein a avut un rol esential in celebrul "Experiment Philadelphia". Este vorba de binecunoscuta experienta in care o nava a marinei S.U.A. (distrugatorul USS-Eldrige) a disparut pur si simplu din fata sefilor armatei, pentru ca sa reapara dupa o perioada de timp. Acest experiment desfasurat in portul din Philadelphia in 1943, a fost tinut secret aproape 40 de ani, in unele cercuri negandu-se vehement existenta acestui experiment.


Marinarii care au supravietuit experimentului relatau faptul ca ei au fost anuntati doar ca se faceau teste pentru "invizibilitate", pentru ca radarele germane sa nu poata depista navele aliate. Intr-adevar, la inceperea experimentului nava a fost cuprinsa de o ceata densa alb-verziue care a devenit rapid laptoasa, chiar materiala. In scurt timp, atat pe ecranele radar, cat si in port, nava a disparut din campul vizual; in apa se vedea doar forma de contur a navei. Mica nava de coasta USS Cyclops care monitoriza experienta a inconjurat de mai multe ori forma ce se presupunea a fi nava, insa, dupa cum relatau marinarii, nu se puteau apropia, parca se loveau de un zid de netrecut. Dupa aproximativ 5 minute, nava a revenit din invizibilitate aratand imagini de cosmar: oameni cazuti, unii carbonizati, altii pur si simplu disparand fara urma!


Experimentul a fost rapid ascuns si musamalizat, si s-au facut presiuni asupra tuturor celor care ar fi putut sa dezvaluie acest incident.


Dupa 40 de ani de tacere, ziaristii americani au avut acces la arhivele secrete ale marinei americane si au gasit aici relatari extraordinare! Pentru prima oara publicul avea sa cunoasca relatarea concreta si reala a unei calatorii in spatiu si timp, deoarece s-a presupus ca nava nu a calatorit numai 500 de km aproape instantaneu (marinarii de pe nava au constatat ca ajunsesera in portul orasului New York, revenind apoi in portul de unde plecasera), ci si aproximativ 40 de ani in viitor! Era primul act oficial care demonstra posibilitatea invingerii timpului!



Efecte secundare necontrolate


Membrii familiilor marinarilor de pe USS Eldrige au raportat sistematic disparitii si aparitii ale acestora; practic dupa numai doua zile ei parca erau inconjurati de o ceata alba. In unele cazuri ei dispareau pur si simplu de la masa sau din fata prietenilor. Intr-un unul din rapoarte s-a constatat un fapt incredibil. Unul dintre participantii la experiment si-a luat haina si caciula si, ca si cum totul ar fi fost normal, a iesit pur si simplu prin perete si a disparut fara urma, pentru totdeauna! Aceleasi peripetii sau relatat si despre nava experiment. Disparea pur si simplu din port si aparea dupa doua zile in acelasi loc. In alte cazuri, in plina misiune pe mare, nava disparea si aparea (ca un caine dresat care se intoarce mereu la locul lui) in portul unde se facuse experienta. Dupa lungi framantari si incredibile aventuri, guvernul a hotarat ca nava sa fie dezmembrata, legand straniile fenomene de aparitii si disparitii de o anumita impregnare pe care ar fi capatat-o aceasta in timpul experientei, insa uimitor, in acel moment USS Eldrige a disparut din port fara sa se mai intoarca vreodata, ca si cand ea ar fi considerat ca nu este demna sa-si gaseasca astfel sfarsitul.




Similitudine cu furtunile magnetice



Toata aceasta "joaca" a timpului a durat aproape doi ani, dupa care nu s-a mai relatat nimic. Multi contesta inca aceste informatii, dar putem semnala deosebitele asemanari intre fenomenele descrise pe nava cu multe observatii facute in decursul timpului in apropierea unor furtuni magnetice, in Marea Diavolului (in apropierea Japoniei) sau in Triunghiul Bermudelor, observatii facute la cei doi poli terestri si in alte asemenea zone care prezinta anomalii magnetice.



Tesla si Edison, implicati in acest experiment?



Pe de alta parte, se stie faptul ca aparatele care au realizat "experimentul Philadelphia" au fost construite dupa inventiile lui Nikola Testa, imbunatatite si de Edison. Tesla a brevetat un aparat "rezonator" care era capabil sa urce tensiunea unui camp electromagnetic pana la milioane de volti si la frecvente incredibile. Observatii facute de martori credibili (ofiteri de rang superior, ingineri din camera motoarelor de pe nava etc.) arata existenta unei constructii ciudate la bordul vasului, care semana cu aparatul construit de acest savant. Din descriere reiese faptul ca o bobina uriasa sub forma ovoidala se afla intr-o constructie asemanatoare cu o piramida. Un mecanism rotitor producea un camp magnetic stabil. Aceste doua campuri magnetice generau, dupa cum sustin multi savanti care au preluat ideea, o distorsiune de camp suficienta pentru a produce un salt in timp. Aceasta idee este confirmata chiar de calculele lui Einstein despre "marea unificare a fortelor".


Dupa insemnarile descoperite recent in arhive, "Proiectul Philadelphia" ar fi fost reluat, la sfarsitul anilor patruzeci, de catre dr. Von Neumann si apoi incheiat cu succes in anul 1983, prin proiectul Montauk. In acel an - se spune - oamenii de stiinta si tehnicienii au reusit sa stabileasca o legatura temporara directa cu anul 1943, sa faca o "spartura" in zidul spatio-temporar. Pe acolo, prin aceasta spartura, unul dintre supravietuitori se spune ca ar fi ajuns pana la nava "Eldrige" a anului 1943 si, dupa anumite corecturi in comportamentul masinilor, ar fi facut-o sa reapara in timpul ei de atunci, curand dupa disparitie. Cu alte cuvinte: navei Eldrige i s-ar fi dat ajutor din viitor, pentru a putea reveni in 1943 deoarece s-a stiut de pana din compartimentul generatoarelor. Daca nu ar fi existat actiunea de ajutorare din 1983 sau daca aceasta nu ar fi avut rezultatul dorit, atunci nava ar fi ramas in vecii vacilor "blocata intre dimensiuni" in hiperspatiu, in pragul eternitatii sau poate in "viitor", in anul 1983, nu se stie exact. Strapungerea spre anul 1943 pare a fi reusit, printre altele, cu un tip de antena "piramidala", numita "delta t" (t, de la timp). O persoana deosebit de dotata mediumic, aflata acolo, s-ar fi concentrat asupra situatiei de la bordul navei "USS Eldrige", realizand astfel rezonanta cu acel timp. Se pare ca la realizarea contactului cu trecutul s-a folosit o componenta "non-hertziana", o gama de frecvente de dincolo de spectrul cunoscut al undelor electromagnetice.



Componenta imprevizibilului in saltul in hiperspatiu



Timp de doi ani de la acest incident , Einstein a refuzat sa comunice guvernului despre "marea Unificare", ca si cum ar fi renuntat la cercetari. Multi generali ai armatei considerau inca "Experimentul Philadelphia" ca fiind un esec, insa Einstein descoperise o idee geniala. El a inteles ca o distorsiune temporala are nevoie de o componenta a imprevizibilului pentru a deveni poarta temporara. (Aceasta inseamna, in exemplul dat, ca, desi ne-am propus ceva precis pentru a doua zi, este inca imprevizibil drumul nostru exact). Acest imprevizibil era insasi natura celei "de-a cincea forte", adica ea nu actiona pe o scara de marime (cum este gravitatia - care actioneaza numai asupra materiei, electromagnetismul numai asupra elementelor electromagnetice etc.); aceasta "a cincea forta" facea parte din toate, insa, in acelasi timp le compunea pe toate.



Reusita experimentului



Einstein era in acelasi timp reticent, nu vroia deloc sa coopereze, cu toate ca diferite rapoarte evidentiau faptul ca el nu renuntase la ideea unificarii fortelor. Motivul acestui refuz categoric de a coopera era evident: Einstein vazuse unde au dus cercetarile sale intreprinse in domeniul atomului - bombele atomice lansate asupra oraselor nipone Hiroshima si Nagasaki secerasera sute de mii de vieti omenesti total lipsite de aparare. El vedea zi de zi cu ingrijorare faptul ca amenintarea razboiului rece se putea transforma intr-un razboi nuclear. Rusia sovietica era in posesia unei arme nucleare; amenintarea era grea. In aceste situatii era constient ca nu era permisa o a doua greseala. Rapoartele despre cercetari devenisera atat de importante incat insusi presedintele Roosevelt intreba zilnic despre stadiul in care se afla (dupa cum relateaza protocoalele oficiale ale anilor 1950). Amenintarea sovietica era prea puternica, astfel ca armata S.U.A., precum si guvernul, cautau sa aiba un atu in eventuala conflagratie mondiala. Aceasta tensiune era mentinuta de Einstein care refuza cooperarea, insa un incident a schimbat situatia. La 18 decembrie 1954, Einstein a iesit din laboratorul sau personal fiind transfigurat din pricina emotiei. Printre primii cu care s-a intalnit era si Abraham Flexner, caruia i s-a adresat cu urmatoarele cuvinte: "Abraham, am reusit! Am trimis un cobai in viitor. A ramas cinci minute acolo si apoi s-a intors. Este inca in viata."



Retragerea si distrugerea oricaror urme



Flexner a comunicat imediat acest lucru presedintelui, insa entuziasmul sau nu a durat mult. Einstein nu vroia sa divulge formula, indiferent cate presiuni s-ar fi facut asupra lui. Motivarea era bine cunoscuta: "Hiroshima ii apasa umerii, nu vroia sa poarte constiinta unei alte greseli". Din acel moment Einstein a devenit de nerecunoscut, imbatranise brusc, era tot timpul retras, nu comunica si refuza sa mai lucreze chiar si in laborator. S-a indepartat de toti prietenii si refuza orice comunicare. Asupra lui s-au orientat cele mai intense si incredibile presiuni, atat fizice, cat si psihice. Un adevarat razboi parapsihologic a fost declansat ca urmare a acestui refuz. Einstein banuia probabil ce va urma pentru ca, spre marea uimire a armatei, a distrus orice posibilitate de reconstruire a ideilor referitoare la ultimele formule ale unificarii fortelor. Pe 16 aprilie 1955, Einstein a fost internat la spitalul din Princeton cu o grava hemoragie interna. Medicii i-au propus o interventie chirurgicala de urgenta, insa el a refuzat aceasta idee. Se pare ca si-a petrecut ultimele zile in compania fiului sau, vorbindu-i despre "marea unificare".



Testamentul lui Einstein



La 18 aprilie 1955, a murit asistat doar de o sora medicala, insa dupa aceea a fost incercata o ultima solutie de aflare a formulei cautate. Astfel, dr. patolog Thomas Harvey i-a facut "autopsia", desi era clara cauza mortii. El a argumentat prin faptul ca toti germanii sunt supusi autopsiei dupa moarte, iar extragerea creierului facea parte din metoda germana. Astfel s-a facut o operatie asupra cortexului cerebral al lui Einstein pentru ajungerea la celulele cenusii ale ariilor asociative, in tentativa de a izola impresiunea memorizata a formulei. Aceasta operatiune s-a desfasurat in mod secret si a durat aproape cinci ore. La terminarea operatiei a fost anuntat decesul oficial al marelui fizician, insa nu s-a obtinut formula dorita.
Un al doilea comando s-a facut de catre dr. Henry Ambrans, medicul personal al lui Einstein (1939-1941), care i-a extirpat ochii in ideea ca poate in ultimele momente ale vietii "vizionase" pentru ultima oara formula (stiut fiind faptul ca pe retina se pastreaza, intr-un anume fel de impregnare ce poate fi ulterior reconstruita, ultima imagine vazuta sau chiar numai imaginata de cel decedat). Dar si aceasta incercare a avut un esec total. Cateva zile mai tarziu se cerea permisiunea familiei pentru studierea in continuare a creierului lui Einstein, permisiune acordata, insa nu se stie daca s-a ajuns la vreun rezultat ulterior. Se pare ca studierea creierului a continuat inca mult timp dupa aceea.




Dezvaluirea formulei



Bineinteles, oficialitatile armatei SUA nu au renuntat la ideea de a descoperi aceasta magica formula. S-au investigat toate aparatele din laboratorul lui Einstein, s-au rasfoit toate jurnalele, corespondenta si. stupoare, au descoperit ca Einstein a scris in testamentul sau datele necesare despre aceasta forta si implicatiile nefaste asupra umanitatii, daca descoperirea va fi folosita in scopuri malefice. Testamentul lui Einstein si-a gasit odihna in biblioteca secreta a Vaticanului unde, pazita cu strasnicie, aceasta geniala descoperire se afla la loc de frunte, pe langa alte documente importante. Se cunoaste doar faptul ca aceasta forta va fi folosita de catre omenire atunci cand va trece peste un prag hotarator in evolutia ei. Se pare ca ar fi precizat pana si momentul acestui prag, la 75 de ani de la moartea sa. adica anul 2030 (!), data la care se presupune ca omenirea va iesi din cea mai mare criza care a lovit vreodata aceasta civilizatie.




Codul lui Einstein



Aceasta formula de baza care lipseste este denumita in cercetarile ulterioare legate de relativitatea timpului si unificarea fortelor ca fiind "codul lui Einstein". Cercetari semnificative s-au facut de catre ilustri matematicieni ai timpului pentru a "sparge" acest cod, insa fara reusita.



Reluarea experimentului


Intre timp, cealalta echipa care se ocupa cu cercetarile asupra fortei a cincea si-a dublat eforturile. In anii '60 exista chiar ideea ca erau foarte aproape de a reusi spargerea acestui cod. Cercetari facute in laboratoarele americane de la Polul Sud au relatat despre experiente care demonstrau efectele acestei forte si eventuala folosire. Cu toate ca datele sunt foarte putine si insuficiente, se pare ca s-a efectuat un al doilea experiment, copie a "Experimentului Philadelphia", dar acum s-a folosit un submarin atomic. Dupa experiment, submarinul a disparut fara urma, nu s-a mai intors niciodata, nu s-a mai semnalat niciodata aparitia lui. Se pare ca daca s-ar fi scufundat, macar urmele de radiatii ar fi aratat prezenta lui, insa nu exista nici un indiciu in aceasta privinta.



"Viitorul si trecutul sunt a filei doua fete"



In DEX, timpul este definit ca forma fundamentala de existenta a materiei in continua dezvoltare, exprimand succesiunea si simultaneitatea proceselor realitatii obiective sau ca durata, perioada, masurata in ore, zile etc., care corespunde desfasurarii unei actiuni, unui fenomen, unui eveniment; scurgere succesiva de momente; interval rastimp, ragaz. Dar timpul este desigur un subiect mult mai complex decat poate sugera o scurta definitie. Oamenii de stiinta si filozofii s-au luptat sa desluseasca problema timpului in diferite moduri. Pentru unii este o iluzie; pentru altii este un proces liniar masurat de ceasuri, ce nu sunt altceva decat dispozitive dinamice sau matematice convenabile folosite de stiinta; totusi altii considera timpul ca fiind multi-dimensional. Fizicieni precum Minkovski si Dirac au studiat conceptul de "univers bloc" in care "timpul" este doar una din dimensiunile unui univers static cu patru dimensiuni, prin care constiinta noastra individuala se misca. Descoperirile fizicii cuantice, ale fizicii nucleare si ale relativitatii au determinat oamenii de stiinta sa conceapa universuri chiar mai stranii, in care timpul poate curge cu viteze diferite in locuri diferite si poate chiar, pentru anumite particule atomice cum ar fi tahionii, sa-si inverseze sensul de curgere. Cat de "consistent" este momentul prezent - o secunda, o milisecunda, o nanosecunda?


Avem instrumente care pot in prezent masura trecerea timpului pana la o picosecunda, care este ca durata raportata la o secunda, cat o secunda comparata cu 30 de ani! Daca am continua sa supunem timpul la astfel de disecari teoretice vom fi desigur in pericolul de a reduce realitatea la nimic. De fapt exista motive temeinice pentru a crede ca, intr-un mod ciudat, atat trecutul, cat si viitorul au un anume fel de realitate; diferenta intre ele si prezent ar fi aceea ca prezentul este ceea ce percepem si traim acum, pe cand atat trecutul, cat si viitorul sunt de obicei nepercepute. Dar exista multe cazuri autentice de oameni care au premonitii (intrezariri ale viitorului) sau retromonitii (revelatii precise ale trecutului).


As




Google


Articolele si materialele de pe acest site pot fi preluate si publicate pe alte site-uri dar numai cu specificarea sursei si adaugarea unui link catre www.esoterism.ro
 

  Acasa | Metafizica | Astrologie | Consultatii cu PLATA | Servicii | Plata | Diverse | Comunicari | Linkuri | Despre mine 

 
Proiectul Montauk si Experimentul Philadelphia


esoterism.ro
site de esoterism, metafizica si astrologie

 
Metafizica
Astrologie
Articole diverse
Comunicari
Consultatii
Modalitati plata
Servicii online
Oracol Sabian
Linkuri
Despre mine
English version
Angels
Astrology
Dictionnary
Energetic Healing
Legends
Lost Civilizations
Magic
Metaphysics
Mysteries
Natural Therapies
Recommendations
Religion
Sabian Oracle
Science
Secret Societies
Spiritual Beings
Spiritual Paths
Traditions
UFO and Aliens


Proiectul Montauk si Experimentul Philadelphia

Proiectul Montauk si Experimentul Philadelphia




Nota: Pentru mai multe detalii va recomandam sa consultati cartea “Experimentul Philadelphia si conspiratiile OZN” de Al Bielek si Brad Steiger (Innerlight Publications, 1991). in cele de mai jos am extras cateva pasaje importante din cartea “Piramidele din Montauk: explorari in constiinta” de Preston Nichols si Peter Moon (Sky Books, 1995)




Volumul “Proiectul Montauk: experimente in Timp” a aparut in iunie 1992 si a ridicat mai multe intrebari. De altfel publicarea acestor lucrari a fost extrem de anevoioasa guvernul si cercuri oculte foarte puternice financiar incercand sa impiedice pe toate caile aparitia. Dupa publicare s-a dus o campanie furibunda de discreditare in massmedia nemaipunand la socoteala aparitia unor editii masluite contrafacute avand scopul de a discredita lucrarile si autorii. In final s-a incercat acreditarea ideii ca lucrarile sunt excelente carti SF. Numai interventia unui grup de extraterestri care locuiesc pe Pamant a facut posibila aparitia. Dar cum pentru multa lume si acest lucru pare SF, in ciuda dovezilor irefutabile ce probeaza realitatea celor descrise, ramane la libera optiune a cititorului abordarea lor. Ca urmare, “Montauk revizuit: aventuri in sincronicitate” a dorit sa raspunda la aceste intrebari insa nu a facut decat sa uimeasca, sa uluiasca si mai mult, publicand scenarii sustinute cu probe materiale ce tin de ocultism si societatile secrete de pe Pamant. A treia carte din seria Montauk, numita “Piramidele din Montauk: explorari in constiinta” avanseaza si mai mult in dosarul fenomenului Montauk aducand o perspectiva absolut zguduitoare si noua la intrebari fundamentale ale existentei noastre pe Pamant.



Experimentul Philadelphia



Originile Proiectului Montauk dateaza inca din 1943 cand se cercetau metode pentru invizibilitatea la radar, la bordul navei USS Eldridge. Si cum Eldridge se afla in rada santierului naval militar din Philadelphia, evenimentele legate de nava au fost numite Experimentul Philadelphia. Obiectivul acestui experiment era sa faca nava invizibila pentru radar, dar pe langa acest deziderat, s-a mai obtinut si un alt efect la care nimeni nu s-a asteptat. Nava a devenit invizibila ochiului liber si a disparut pur si simplu din continuumul spatio-temporal. Era de negasit! Desi acest efect era o mare realizare tehnologica, pentru oamenii aflati la bordul navei a fost un dezastru. Mai multi marinari aflati pe nava au fost transportati in afara acestei dimensiuni (a lumii noastre) si la intoarcere se aflau intr-o stare de dezorientare mentala completa si de teroare cumplita. Unii dintre ei chiar se aflau cu corpul in peretii metalici ai vasului! Cei care au supravietuit au fost pensionati cu titlul “mental nepotrivit” sau chiar discreditati si intreaga afacere a fost ascunsa, clasificata. Dupa razboi, cercetarile au continuat fiind conduse de dr. von Neumann care s-a ocupat de aspectele tehnice ale Experimentului Philadelphia. Noile lui ordine vizau motivele pentru care mentalul uman nu rezistase experimentului si de ce oamenii nu puteau fi folositi in experimente interdimensionale fara a cauza dezastre. S-a inceput un studiu pe un mare numar de oameni condus la Laboratoarele Nationale Brookheaven din Long Island, New York. Acesta s-a numit Proiectul Phoenix.



Von Neumann nu a fost numai inventatorul computerului modern si un matematician de geniu; el a avut acces la enorma baza de resurse a complexului militar-industrial american inclusiv enorma baza de date a cercetarilor psihologice naziste pe care SUA a dobandit-o dupa cel de-al doilea razboi mondial. Pe baza acestor cercetari von Neumann a incercat sa foloseasca tehnologia computerelor impreuna cu echipament radio sofisticat pentru a conecta mentalul uman cu masinariile. De-a lungul timpului, eforturile sale au fost incununate de succes. Dupa ani de experimente empirice, gandurile umane puteau fi receptionate cu ajutorul unor radio receptoare bazate pe cristale si apoi transmise intr-un computer pentru stocare. Modelul gandului putea fi astfel apoi afisat pe ecranul calculatorului sau tiparit pe o foaie de hartie. Toate acestea au dus apoi la realizarea unei masinarii virtuale de citit mentalul. in acelasi timp, s-a dezvoltat o tehnologie ce permitea ca un gand ce era transmis de o persoana putea fi captat de calculator si apoi re-transmis unei alte persoane, afectandu-i mentalul. in concluzie, Proiectul Phoenix a obtinut o intelegere superioara a modului de functionare a mentalului (privit ca mijloc, ca o unealta) si a permis dezvoltarea ulterioara a tehnicilor de control mental. Congresul american a avut acces la un raport special in legatura cu aceste lucruri si a decis abandonarea lucrarilor de cercetare in aceasta directie.



Totusi, ingrijorarile unor persoane din complexul militar-industrial, care au permis demararea din inceput a lucrarilor, au facut ca hotararea Congresului american sa nu fie luata in seama, fiind sedusi de ideea de a controla mentalul inamicilor intr-un razboi. Un grup secret cu uriase resurse financiare si legaturi in randul militarilor, a decis construirea unei noi tabere de cercetare la Camp Hero, o statie abandonata a Fortelor Aeriene SUA, localizata la capul Montauk, New York.



Proiectul Montauk




Motivul pentru care a fost aleasa aceasta tabara este ca detinea deja o uriasa antena radar de tip Sage ce emitea frecvente de 400 - 425 MHz, frecventa ce coincidea cu cea folosita pentru interactiunea cu mentalul uman din fazele anterioare ale cercetarilor. La sfarsitul decadei anilor 1960 reactivarea Camp Hero s-a facut fara fonduri militare. Pana in 1972, Proiectul Montauk era deja bine pregatit pentru a incepe cercetari masive pentru controlul mental al oamenilor, animalelor si altor forme de viata existente pe Pamant.



De-a lungul anilor, cercetatorii de la Montauk s-au adancit in perfectionarea tehnicilor de control mental si au continuat explorarea potentialului uman. Dezvoltand capacitati psihice in personalul folosit, s-a ajuns in momentul in care gandurile unei persoane puteau fi amplificate cu ajutorul aparatelor, astfel ca iluziile mentale puteau fi manifestate atat subiectiv cat si obiectiv! Aceasta includea crearea virtuala a materiei. Toate acestea au fost cu totul noi pentru “experienta umana obisnuita” dar cei care conduceau Proiectul Montauk nu aveau de gand sa se opeasca aici. Odata cu descoperirea faptului ca o fiinta umana putea manifesta (crea) materie prin simpla gandire, ce s-ar fi intamplat daca subiectul uman creea o carte dar nu in prezent ci in trecut? in acest fel a aparut ideea de a distorsiona timpul. Dupa ani de cercetari empirice, au fost deschise astfel porti ale timpului in care se realizau experimente de neconceput. Proiectul Montauk a ajuns astfel sa re-deschida un vortex temporal inapoi, in 1943, cand se realizase Experimentul Philadelphia.



Jonglerii cu timpul



Aceste informatii au ajuns la public datorita lui Preston B. Nichols, un geniu in electronica care a descoperit intr-o zi ca el insusi era victima experimentelor. Lucrand pentru o firma din Long Island care avea lucrari cu militarii, Preston cerceta telepatia si a descoperit ca unde radio de mare putere erau transmise asupra echipei cu care lucra el, blocand oamenii. Ca expert in radio si electronica, Preston a descoperit ca emitatorul era la Statia Fortelor Aeriene de la Montauk si a inceput cercetari amanuntite care au durat mai mult de 10 ani. El a achizitionat multe din echipamentele folosite in timpul Proiectului Montauk si a descoperit spre uimirea sa ca multi oameni din Montauk si-l aminteau de pe vremea cand el lucrase acolo. Punctul culminant a fost atunci cand sotul verisoarei lui a afirmat ca Preston lucrase la Montauk. Dupa indelungi argumentari pro si contra, Preston a inceput sa-si aminteasca pasaje din viata lui care ii erau necunoscute pana atunci. Dupa ce a discutat cu mai multi oameni de stiinta si ingineri care aveau legatura cu Proiectul Montauk, Preston a reusit sa puna cap la cap evenimentele si sa afle ce s-a intamplat. Cumva, el traise doua vieti: intr-una lucrase la Montauk, iar in cealalta lucrase in alta parte.



Descoperirile lui Preston au fost confirmate cand un om pe nume Duncan Cameron a aparut la usa casei sale. Duncan afirma ca avea aptitudini pentru cercetari psihice si ca a fost antrenat chiar la Agentia de Securitate Nationala (NSA). Fara a-i spune nimic din peripetiile sale vizavi de Montauk, Preston l-a dus pe Duncan la Montauk si a fost surprins sa vada ca Duncan cunostea deja intregul plan de amplasare a bazei Montauk si ca lucrase acolo. Duncan a fost considerat primul om cu capacitati psihice care a fost folosit in experimentele de calatorie in timp si si-a reamintit ca fusese si la bordul USS Eldridge in timpul Experimentului Philadelphia impreuna cu fratele sau Edward (in prezent recunoscut ca Al Bielek).



Conform spuselor celor doi (Preston si Duncan), Proiectul Montauk a culminat la 12 august 1983. Un intreg portal de timp functiona perfect, dar lucrurile iesisera de sub control iar Duncan a adunat un grup de oameni si au decis sa distruga proiectul. Cand se afla pe scaunul de la Montauk (un dispozitiv conectat la receptoare radio cu cristale cu care se transmiteau ganduri prin antena gigant Sage), Duncan a materializat un monstru gigant din subconstientul sau care efectiv a distrus cladirea. Oamenii care lucrau la Camp Hero au abandonat baza subit. Gurile de aerisire si intrarile in subsol au fost astupate cu ciment.



Desi foarte multi au incercat sa scrie carti sau sa faca cercetari despre acest subiect, nu le-au dus la bun sfarsit. De exemplu, un reporter de la New York Times s-a retras imediat ce a descoperit ca Proiectul Montauk a fost real.



Dupa ce cartea “Proiectul Montauk: experimente in timp” a vazut lumina tiparului, au continuat cercetarile astfel ca noi argumente si probe au fost descoperite pregatind astfel aparitia volumului “Montauk revizuit: aventuri in sincronicitate” in care se dovedeste ca experimentele de la Montauk sunt strans legate de ocultism si societatile secrete.



Detalii infricosatoare




Al Bielek spune ca el si cu Preston erau cei doi marinari care manevrau echipamentul special de pe Eldridge (din Experimentul Philadelphia). El afirma c1a filmul “Experimentul Philadelphia” este corect in esenta dar ca atunci cand el si cu fratele lui au sarit peste bordul navei nu s-au trezit in desertul Nevada (asa cum se vede in film) ci la o baza secreta din Montauk, New York in 1984. El afirma ca guvernul a re-deschis acelasi experiment 40 ani mai tarziu, in aceeasi zi a anului (12 august) deschizand astfel un tunel al timpului intre cele doua date. Daca acest tunel nu era inchis, atunci intreaga lume din aceasta dimensiune era sortita distrugerii.


Al Bielek spune ca fratele lui a decis sa ramana in viitor iar el sa se intoarca in 1943 pentru a inchide tunelul distrugand echipamentul de pe Eldridge. El a reusit acest lucru iar tunelul a fost astfel inchis. in 1984 la Montauk se deschisese acest tunel de timp cu ajutorul extraterestrilor. Mai mult, el afirma ca un OZN urmarea de aproape experimentul din 1943 si a fost prins in vortexul energetic si transportat in viitor.


Dupa experienta sa la bordul navei Eldridge, Al Bielek a lucrat intr-o echipa ce dezvolta tehnologie nucleara dar nu a fost de acord cu aceste cercetari ale guvernului. Ca urmare, guvernul a vazut in el un pericol si l-ar fi ucis insa structura sa energetica era intim legata de cele doua experimente de calatorie in timp (1943 si 1984). De aceea, ei credeau ca uciderea lui va determina perturbari majore in continuumul spatio-temporal. S-a luat astfel masura de a fi redus inapoi la starea de copil folosind o tehnologie furnizata de extraterestri si l-au pus in locul fiului familiei Bielek in anul 1927.


Fratele lui, care ramasese in viitor, era fascinat de tunelul timpului de la Montauk. Acesta a fost prins in tunel in cadrul unor experiente si a murit. Din acelasi motiv de a nu distruge intreaga lume, s-a luat decizia de a lua spiritul acestuia (care murise) si folosind aceeasi tehnologie furnizata de extraterestri, l-au pus in corpul celui de-al treilea fiu al tatalui lor. Preston uitase deci cine era, desi avea acelasi tata.


Al Bielek spune ca folosindu-se echipamentele aflate in cadrul Proiectului, ei au fost capabili sa identifice cel putin patru alte planete Pamant aflate in universuri paralele (ca in filmul “Sliders”) iar intr-unul din acestea, Germania nazista castigase al doilea razboi mondial.


Cu alta ocazie, Al Bielek a afirmat ca extraterestrii cenusii exista cu adevarat si ca guvernul SUA a primit tehnologii de la ei in schimbul stabilirii lor pe Terra. El afirma de asemenea ca acesti mici cenusii sunt ghidati (subjugati mental) de o rasa de extraterestri Reptilieni care vin din constelatia Orion. insa cei din Orion nu pot supravietui pe Pamant astfel ca ii folosesc pe micii cenusii ca sa le pregateasca aceasta planeta pentru a fi locuibila. De asemenea, au fost mari batalii in spatiul cosmic intre o Confederatie a Planetelor si Alianta Orion (formata din Reptilieni si micii cenusii).



Anul 2012




Apoi Al Bielek a aratat unele aspecte interesante in legatura cu anumite calatorii realizate la Montauk, in viitor. El spune ca, din anumite motive, nu pot trece dincolo de anii 2011 - 2013. De asemenea, afirma ca tehnologia este atat de perfectionata incat te pot scoate din prezent, te trimit in alt timp si te aduc inapoi atat de repede incat nu se observa nici-o diferenta de o secunda, insa are loc o imbatranire a corpului egala cu perioada de timp petrecuta dincolo. Exact astfel i s-a intamplat de cateva ori. A incheiat spunand ca au vazut ca dincolo de 2013 nu exista viata pe Pamant.


Explicatia este una singura: din moment ce pentru a calatori in timp este necesar ca atat plecarea cat si destinatia sa fie in rezonanta, cu alte cuvinte, in aceeasi dimensiune vibratorie, atunci este clar ca in perioada 2011 - 2013 Pamantul va face un salt de frecventa, un salt intr-o alta dimensiune! De accea, noul timp nu poate fi sincronizat cu acesta din prezent! Calatoriile temporale se opresc atunci!


Exista o serie de profetii care anunta ca ceva extraordinar de important se va intampla in aceasta perioada. Atat aztecii cat si Mayasii sustin ca va exista o transformare radicala. De asemenea, pe peretele de langa camerele faraonului din Marea Piramida din Egipt, la care se ajunge prin tunelul celebru, exista o referinta clara la anul 2011. Calendarul Mayas numit Tolkin (Tzolkin) se sfarseste in anul 1012.


Cu adevarat, informatiile legate de Experimentul Philadelphia, Proiectul Montauk, si tehnologiile extraterestre ne vor duce spre o intelegere adevarata a realitatii Universului in care ne aflam.






Google


Articolele si materialele de pe acest site pot fi preluate si publicate pe alte site-uri dar numai cu specificarea sursei si adaugarea unui link catre www.esoterism.ro
 

  Acasa | Metafizica | Astrologie | Consultatii cu PLATA | Servicii | Plata | Diverse | Comunicari | Linkuri | Despre mine 

 
Experimentul Philadelphia


esoterism.ro
site de esoterism, metafizica si astrologie

 
Metafizica
Astrologie
Articole diverse
Comunicari
Consultatii
Modalitati plata
Servicii online
Oracol Sabian
Linkuri
Despre mine
English version
Angels
Astrology
Dictionnary
Energetic Healing
Legends
Lost Civilizations
Magic
Metaphysics
Mysteries
Natural Therapies
Recommendations
Religion
Sabian Oracle
Science
Secret Societies
Spiritual Beings
Spiritual Paths
Traditions
UFO and Aliens


Experimentul Philadelphia

Experimentul Philadelphia




Un coleg ne-a adus prin 1980 o copie xerox a fost un soc. Un sistem superperformant de camuflaj in plin razboi (anii 1940), cand minele magnetice germane faceau ravagii in randurile flotei aliate. O solutie care sa faca navele nedetectabile pentru aceste mine si in general pentru sistemele radar si sonar era degaussificarea (diminuarea/eliminarea unui camp magnetic). O alta pornea de la cel mai spectaculos proiect al momentului UFT, Unificarea Electromagnetismului cu Gravitatia a lui Einstein: cu ajutorul unor campuri electromagnetice foarte puternice (fapt ce incepea sa devina plauzibil mai ales in urma rezultatelor spectaculoase ale lui Tesla), s-ar fi putut indoi lumina in care era vazuta nava si chiar spatiu-timpul din jurul navei, facand-o astfel pe aceasta, in ambele cazuri, invizibila.



US Navy a primit numeroase intrebari legate de rolul jucat de ONR oficiul sau de cercetare in PE. ntr-un raspuns din 8 septembrie 1996, Departamentul Marinei din Arlington isi recunoaste interesul si mentioneaza o carte a lui Morris K. Jessup (1955 The Case for UFOs), trimisa in 1956 de un anonim. Convocat la ONR, Jessup il identifica pe acesta drept Carlos Allende, care ii spusese si lui ca fusese martor (de la bordul navei comerciale SS Andrew Furuseth) la ceea ce avea sa primeasca numele de Experimentul Philadelphia. Asa se vorbeste prima oara despre disparitia navei Eldridge din rada portului Philadelphia, aparitia ei la Norfolk, Virginia (aprox. 500 km) si reaparitia la Philadelphia. Tot aici se avanseaza ideea ca baza stiintifica a Experimentului a fost UFT si se vorbeste despre efecte cumplite asupra echipajului


ncheierea documentului ONR (Information Sheet: Philadelphia Experiment) este insa ferma: ONR nu a realizat niciodata vreun fel de cercetari privind invizibilitatea, nici in 1943, nici la o alta data. Ţinand seama de nivelul actual al cunoasterii stiintifice, cercetatorii ONR nu cred ca un astfel de experiment ar fi posibil, in afara de SF.
Sa presupunem deci ca totul este inventat, o simpla fantezie. S-ar putea insa face un asemenea experiment? Şi ce ar insemna el?


Ce a insemnat de fapt Experimentul?



US Navy admite ca s-a lucrat asupra navei Eldridge, dar ca activitatile s-au limitat la infasurarea de cabluri in jurul carenei pentru anularea campurilor magnetice ale navei, facand-o astfel invizibila minelor magnetice inamice. Exista insa speculatii ca se testau si alte tehnici, ca de exemplu echiparea navei cu un generator de inalta frecventa care sa incalzeasca aerul inconjurator in asa masura, incat sa creeze un miraj, o ceata verzuie care sa ascunda nava de ochii observatorilor. Evident, un asemenea generator poate fi invocat si ca sursa a manifestarilor anormale, fizice si mintale, ale echipajului, mai ales tinandu-se seama de proximitatea generatorului.


Proiectul se spune ca ar fi fost o continuare a studiilor incepute in anii 1930 la Universitatea din Chicago (?) si apoi mutate (?) la Institutul de Studii Avansate de la Princeton (1936), sub conducerea lui Nikola Tesla (desi nu exista nici o dovada ca Tesla ar fi fost asociat in vreun fel cu aceasta echipa!). Caruia i s-ar fi oferit orice pentru a testa rezultatele. Tesla a cerut o nava de razboi si i s-a dat una fara echipaj (1940). A facut-o sa dispara si sa reapara folosind doua bobine foarte puternice (75 kVA). A fost programat un nou test dar, constient de pericolul prezentei umane la bord in timp ce bobinele functionau, Tesla a cerut timp suplimentar. I s-a refuzat si atunci a sabotat testul, iar apoi a demisionat si a parasit proiectul (1942).


Dar ce s-a intamplat cu Eldridge, nava din povestile care dureaza, iata, de peste 60 de ani? Pentru ca toate acestea nu pot explica disparitia/reaparitia lui Eldridge (inclusiv prezenta intermediara la Norfolk), indiferent care este intervalul de timp despre care vorbim minute, ore, o zi intreaga Şi nici anomaliile extreme ale marinarilor, inclusiv incorporarea lor in carena navei si chiar disparitia lor definitiva. Relatari care, evident, nu pot fi verificate vorbesc despre doua teste. Unul in care nava nu a mai fost vazuta dar a ramas vizibila amprenta sa pe apa si celalalt in care disparitia a fost efectiva. n ambele cazuri s-au observat perturbari severe, fizice si mai ales mentale, ale oamenilor.


n primul test (22 iulie 1943, 09.00), s-au pornit generatoarele, campul a inceput sa creasca la bord si o ceata verzuie a inceput sa inconjoare nava, facand-o invizibila. (Culoarea se datoreaza probabil fenomenului de bioluminescenta emisia de pulsuri scurte de lumina in urma imploziei bulelor de lichid excitate cu sunete). Apoi ceata a disparut si Eldridge odata cu ea. Invizibilitate totala! Dupa 15 minute, s-a ordonat oprirea generatoarelor. Ceata a reaparut putin cate putin si, odata cu ea, si nava. Cu manifestarile deja mentionate ale echipajului.


La cel de-al doilea test (august sau octombrie 1943), adica adevaratul PE, oficialii prezenti au fost incantati, dar cosmarul de abia incepea. Expresia folosita este ca intreaga nava a fost defazata fata restul universului. Marinarii au descoperit ca pot trece prin pereti solizi si, mai mult, atunci cand curentul a fost oprit, s-au trezit incastrati in structurile solide. Efectul a continuat si dupa debarcare, asa ca unii au disparut pur si simplu, chiar si din fata prietenilor sau a familiei. Ceea ce a determinat autoritatile sa stopeze cercetarile privind invizibilitatea optica si radar. Echipajul Eldridge este dat ca avand 181 de membri. Dintre ei, doar 21 ar fi supravietuit, iar atunci cand s-a luat decizia opririi experimentului toti au fost internati in aziluri (facand astfel imposibila acceptarea unor eventuale declaratii in fata vreunui tribunal).


nca o observatie in pregatirea capitolelor urmatoare: interesant, atunci cand se lansa scenariul PE 1955/56 si chiar 1979 nu se putea vorbi in revistele mari sau mici de fizica despre fenomenele si tehnicile tratate cu lux de amanunte in literatura PE. Multiversul, universurile paralele, calatoria in timp, gaurile negre chiar erau inca subiecte tabu (1979 este anul primului film care le aduce pe ecran). Cum au ajuns atunci asemenea idei pana si in carti care nu aveau nici o legatura cu realitatea? De unde ar fi stiut autorii de ele? Va invit la cateva comentarii si posibile explicatii. Dar nu inainte de a ne opri la un scurt capitol care isi are importanta lui:


DRUMUL SPRE 1943


De fiecare data cand se vorbeste despre PE, se face referire la Einstein si la UFT, publicata intr-o prima versiune (retrasa apoi ca incompleta) intr-o revista totusi minora PAW, Buletinul Academiei Prusace de Ştiinte. Mai interesant insa decat de aflat cum a ajuns ideea in atentia US Navy este cum a ajuns Einstein sa-si puna o asemenea problema.


Pana in anii 1920, erau cunoscute doar doua forte (fundamentale) al naturii: EM si gravitatia. Einstein reusise sa le ofere un cadru teoretic formidabil cele doua teorii ale relativitatii: cea speciala (1905) si cea generala (1915). Cu o observatie fundamentala: campul gravitational este intretesut in geometria lumii noastre fizice, geometria riemanniana. Nu acelasi lucru se intampla cu CEM (acesta nu este geometrizat precum cel gravitational).



Şi atunci, nu este normal sa ne gandim: daca geometria lui Riemann nu ajunge, de ce n-am inventa o alta (noua?) care sa o faca si sa puna cele doua forte pe acelasi nivel fundamental? O premiera? O sa va ofer raspunsul lui Abraham Pais, colaborator si apropiat al lui Einstein, preluat din una dintre cele mai frumoase carti despre fizica din cate s-au scris (Subtle is the Lord, 1982): Dupa ce a unificat experimental electricitatea si magnetismul, nu a incercat Michael Faraday sa observe daca gravitatia ar putea induce curenti electrici, lasand sa cada bucati
de metal din inaltimea salii de conferinte de la Royal Institution pe o perna asezata pe podea? N-a scris el Iar cand nu s-a vazut nici un efect al experimentului, nu a scris el ? Ganduri si viziuni ca acestea l-au condus pe Einstein la programul unei teorii unificate a campului. Scopul nu era nici sa incorporeze aici lucrurile neexplicate, nici sa rezolve vreun paradox. Era pur si simplu o cautare a armoniei.


Interesant, nu peste mult timp urmatorii 10 ani fizica a devenit constienta ca mai exista inca doua forte fundamentale. Forta tare si cea slaba urmau sa-si faca intrarea in scena in curand. Pe Einstein nu l-au interesat. A ratat, a gresit, dar a continuat. Pana la sfarsitul vietii. Un vis neimplinit, insa cautarea continua si astazi. Pe ambele fronturi deschise de Einstein: unificarea gravitatiei cu celelalte forte si o a doua unificare, de o semnificatie coplesitoare cea a Mecanicii Cuantice cu Teoria Relativitatii, a lumii subatomice cu cea de la nivelul Cosmosului. Şi cand el ar fi implinit 100 de ani, s-a acordat Nobelul pentru prima noua unificare EM cu forta slaba. Dar gravitatia a ramas inca deoparte.


Dar sa ne intoarcem. Drumul spre 1943 intra pe ultima linie dreapta in 1935, cand Einstein, (Boris) Podolski si (Nathan) Rosen publica faimosul articol care a intrat in istorie ca Paradoxul EPR astazi devenit baza teleportarii cuantice si a calculatorului cuantic; apoi revine o data la Kaluza-Klein si astfel la (singura pe atunci) discutie despre ceea ce azi numim dimensiunile aditionale ale Universului. Preocupat in continuare de UFT, Einstein semneaza la 31 mai 1943 un contract de consultanta pe trei ani cu Research and Development Division of the U.S. Navy Bureau of Ordnance, section Ammunition and Explosive, subsection High Explosives and Propellants. /zi in banii de astazi 3,75, adica .012,5/luna! Suficiente motive pentru speculatiile implicarii lui in Experimentul Philadelphia

din revista




Google


Articolele si materialele de pe acest site pot fi preluate si publicate pe alte site-uri dar numai cu specificarea sursei si adaugarea unui link catre www.esoterism.ro
 

  Acasa | Metafizica | Astrologie | Consultatii cu PLATA | Servicii | Plata | Diverse | Comunicari | Linkuri | Despre mine